Aceasta este o armă oarecum bizară, în sensul că întâi s-a inventat muniţia, apoi arma în sine. Grenada anti-tanc, deşi eficientă datorită puterii mare de explozie, era prea grea pentru a putea fi aruncată cu mâna pe o distanţă decentă şi cu o forţă suficientă, scrie War History Online.
Locotenentului Edward Uhl din armata Statelor Unite i s-a dat sarcina de a crea un sistem de „livrare” pentru grenada M10, capabilă să oprească tancurile germane. Locotenentul a creat o mică rachetă, dar tot trebuia să găsească o metodă prin care să protejeze operatorul de emisiile rachetei. Locotenentul a precizat că a dat din greşeală peste un tub care se potrivea cu diamentrul grenadei, atunci venindu-i ideea pentru lansator.
În timpul testelor, noua armă a avut scor bun în eficienţă şi precizie, iar toţi ofiţerii au fost impresionaţi.
Bazooka a devenit apoi numele generic pentru lansatorul de grenade. Variantele M1 şi M1A1, care aveau o lungime de 1,37 metri, puteau penetra un blindaj de până la 7,62 de centimetri grosime. M9 şi M9A1, care aveau o lungime de 1,52 de metri, puteau penetra un blindaj de 10,16 centimetri. Modelele M20 şi M65 puteau penetra chiar şi blindaje cu grosime de 28 de centimetri.
Primele versiuni de lansatoare M1 şi rachete M6 au fost folosite în noiembrie 1942 în Africa de Nord, dar nu au avut un rol vital în luptă, în parte pentru că personalul militar nu a fost instruit în utilizarea armei, dar în principal pentru că rachete M6 erau nedemne de încredere.
Până în mai 1943, nu există nicio înregistrare că arma chiar a oprit un tanc, astfel că utilizarea a fost suspendată. Lansatorul M1A1 cu racheta M6A1 a fost apoi introdus şi folosit pe front.
M1A1 a oprit patru tancuri medii germane şi un Tiger I. Totuşi, explozia de la lansare era puternică şi uşor de depistat de inamici. La sfârşitul lui 1943, M9 a fost introdus cu o rachetă M6A3 îmbunătăţită, dar efectul său nu a durat mult întrucât germanii au îmbunătăţit blindajul.
La sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, design-ul armei s-a schimbat şi a început să semene cu cel al germanilor, ducând la apariţia lui M20, care avea o bătaie mai lungă şi o capacitate de penetrare mai bună.
De asemenea, era operată de doi oameni şi ar fi putut lansa şase rachete pe minut. Reducerile de buget au făcut ca producere în masă a armei să fie imposibilă, astfel că soldaţii din Războiul din Coreea aveau la dispoziţie modelele mai vechi M9 şi M9A1, care s-au dovedit eficiente însă împotriva tancurilor sovietice.
Războiul din Vietnam a marcat înlocuirea graduală a lui M20 cu armele M67 Recoilless şi M72 LAW.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
TOP arme care au facut istorie în Al Doilea Razboi Mondial
Super-arma secretă a lui Hitler, care urma să distrugă Londra, de la 160 km distanţă – FOTO