Amfora a fost transportată în laborator, iar monedele sunt în prezent în curs de analize. Ca primă impresie, după examinarea a 27 de monede, arheologii italieni susţin că tezaurul datează din secolul al V-lea e.n. Monedele din această perioadă sunt extrem de rare pentru că valuta nu mergea atât de eficient în sistemul economic imperial, scrie The History Blog.
De aceea, cantitatea, dar şi calitatea acestor monede, sunt excepţionale, în special pentru perioada târzie a imperiului aflat în declin. Cele 27 de monede au fost bătute în timpul domniilor împăraţilor Honorius (384-423), Valentinian al III-lea (425-455), Leo I Tracul (457-474) şi împăratul care a condus împreună cu ultimul, Libius Severus (461-465).
Este cea mai mare comoară din nordul Italiei de până acum. Monedele romane sunt într-o stare excelentă de conservare, ceea ce face ca marcajele să fie uşor de citit.
Oricine a îngropat comoara „a făcut-o în aşa manieră încât în caz de pericol să o poată lua repede”, a precizat Maria Grazia Facchinetti, expertă în monede rare. „Erau catalogate în rulouri, similar cu metoda folosită în băncile de astăzi. Acest lucru ne face să credem că deţinătorul nu era o persoană fizică, ci era un loc public de depozitare a averilor”, a adăugat cercetătoarea.
Situl se află la doar câţiva metri de forumul oraşului roman, unde comercianţii, băncile şi templele şi-ar fi încheiat afacerile. Totuşi, zona era şi un cartier rezidenţial de lux, aşadar nu este exclusă varianta ca averea să fi aparţinut unei persoane fizice.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Un miniexcavator a scos la lumină o comoară de monede romane rare
Trei tineri au descoperit o ”comoară arheologică” importantă în Maramureş
Peste 500 de monede şi podoabe dacice din aur şi argint recuperate din Austria, prezentate la MNIR