Arheologii au aflat că este vorba de speciile Eubalaena glacialis (balena nordică) şi de la Eschrichtius robustus (balena cenuşie), potrivit Phys.
După secole de vânat excesiv, balena nordică se mai găseşte în grupuri restrânse şi ameninţate în apropierea coastei Americii de Nord, iar balena cenuşie a dispărut complet din Atlantic, găsindu-se numai în nordul Pacificului.
„Aceste noi metode moleculare deschid noi căi în înţelegerea ecosistemelor din trecut. Balenele sunt deseori neglijate în studiile arheologice, pentru că oasele lor sunt deseori prea fragmentate pentru a fi identificabile cu ajutorul formei lor. Studiul nostru arată că aceste două specii au făcut parte din ecosistemul marin mediteranean şi probabil au folosit bazinul pentru creşterea puilor”, a precizat Camilla Speller, coautoarea studiului. „Descoperirile contribuie la problema dacă, alături de industria de pescuit dezvoltată de romani, aceştia aveau şi îndeletnicirea de a vâna balene sau dacă oasele rămase pe uscat sunt dovezi ale folosirii balenelor eşuate la mal de-a lungul coastei”, se întreabă Camilla Speller.
Ambele specii sunt migratoare, iar prezenţa lor la est de Gibraltar este un indiciu semnificativ că acestea au intrat în Marea Mediterană pentru a naşte.
Regiunea Gibraltarului era centrul industriei de pescuit pe vremea romanilor, cu produse exportate în întregul Imperiu Roman. Ruinele a sute de fabrici cu rezervoare mari de sărare pot fi văzute şi astăzi în regiune.
„Romanii nu aveau tehnologia necesară pentru a captura balenele mari, dar speciile mai mici şi puii lor s-ar fi apropiat mai mult de ţărm, făcându-le ţinte tentante pentru pescari”, a precizat Ana Rodrigues, autoarea principală a studiului.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Zenobia: regina care a sfidat Imperiul Roman
Descoperirea care dă peste cap teoria destrămării Imperiului Roman
Cuplul celebru de la Pompeii, rămas îmbrăţişat în urma erupţiei vulcanice, erau doi homosexuali