Constelaţia uitată, menită să onoreze refugiul unui rege englez. Cum celebrul astronom englez Edmond Halley ”a aranjat” stelele pentru a crea un stejar
Mai mult, locul de ascunzătoare, numit Stejarul Regal, a fost comemorat pe vase şi, odată cu restaurarea monarhiei, cu o sărbătoare, relatează Atlas Obscura.
În 1676, cu ani înainte de a observa cometa care îi va purta numele, un tânărul astronom Edmond Halley a instalat un observator pe insula vulcanică Saint Helena din Oceanul Atlanticul de Sud. Din acest punct, a dorit să clasifice stelele din Emisfera Sudică. Halley s-a întors în Anglia cu o serie de observaţii, în care a inclus şi o nouă constelaţie, numită Robur Carolinum sau „Stejarul lui Charles”.
Nu era neobişnuit pentru astronomi şi cartografi să transpună treburi lumeşti – alianţe politice, datorii, valori culturale – în hărţile lor ale cerului, aşa cum afirmă Matthew Edney, geograf la University of Southern Maine.
În mitologia naţională, stejarul a devenit un simbol protector al monarhiei. „Este un mod pentru Halley de a căuta favoruri cu Charles al II-lea”, a precizat Edney. Atunci când şi-a prezentat descoperirile la Royal Society, a inclus o notă care spune „în memoria locului de ascunzătoare care l-a salvat pe Charles al II-lea al Marii Britanii etc., transpus după merit în ceruri pentru totdeauna”.
Halley „a împrumutat stele” de la altă constelaţie
Mai mult decât atât, constelaţia lui Halley era o cale relativ directă de a rezolva o problemă cu care s-au confruntat astronomii: faptul că stelele nu se organizează întotdeauna într-o imagine.
Spre exemplu, Argo Navis, numită după o navă mitologică. „Natura nu s-a simţit datoare să ofere astronomilor un set complet de stele prin care să definească corabia”, a precizat astronomul John C. Barentin, autor al The Lost Constellations: A History of Obsolete, Extinct, or Forgotten Star Lore. Un grup de stele poate forma diferite obiecte, dar nu întotdeauna ceva clar. Pentru a compensa, „cei care caută să ilustreze Argo trebuie să vină cu moduri ad-hoc de a ascunde faptul că practic, barca lipseşte”, adaugă Barentin.
Cartografii care ilustrau constelaţiile deghizau absenţele prin înflorituri bine plasate. Halley însă a mers mai departe şi a ridicat un copac, evitând nevoia de a completa Argo Navis, schiţându-şi stejarul cu ajutorul stelelor care intrau în componenţa presupusei corăbii.
Desigur, francezii nu au adoptat această imagine. În orice caz, copacul nu a rămas multă vreme. Descriind constelaţiile în mijlocul secolului al XVIII-lea, astronomul francez Nicolas-Louis De La Caille a menţionat că Halley a „luat” stele de la Argo Navis; nefiind o metodă adecvată de a avea stele care să aparţină ambelor constelaţii şi că nu poate fi de acord cu „modul în care Mr. Halley le-a luat şi şi-a creat constelaţia”.
Înapoi pe Pământ, un stejar se mai află în acel loc şi este descris ca fiind descendentul celui în care s-a ascuns Charles al lII-lea. Cât despre Argo Navis, a fost împărţită în mai multe constelaţii mai mici, dar mai coerente, iar arborele nu şi-a regăsit locul în noua organizare.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Şcoală de vară de astronomie: Constelaţii, nebuloase, galaxii
Eta Carinae, cel mai luminos sistem stelar, transmite raze cosmice către Pământ