Scoţienii şi apariţia sângerosului Ku Klux Klan
Conform BBC, in 1866, şase foşti ofiţeri de confederaţie au înfinţat o fraternitate în Pulaski, Tennessee, numită „Ku Klux Klan”. Aceasta avea o înclinaţie culturală, iar constituţia grupului făcea trimitere la Bums şi Shakespeare.
Citeşte şi
Citeşte şi
Din 1868, clanul Ku Klux a devenit o forţă naţională, iar regimul de teroare al grupului a alungat oamenii negrii de la cabinele de vot. În timp, violenţa clanului s-a intensificat, în aceste condiţii fiind emise două documente, în 1870 şi 1871, care protejau dreptul oamenilor negri de a vota şi de a deţine funcţii.
Influenţa Ku Klux Klan a fost redusă dramatic de lege şi în 1872 violenţa grupului s-a încheiat. Dar în 1905, Thomas Dixon, un bărbat de origine scoţiană, fiul unui ministru, a readus tensiunea rasială cu publicarea unui roman – „The Clansman, o istorie romantică a Ku Klux Klan”, care a fost pusă într-o perioadă în care albii ar fi fost înrobiţi, iar negrii erau responsabili pentru asta.
În 1915, povestea a fost adaptată pentru un film şi lansată ca „Naşterea unei naţiuni”. Ideea lui Dixon despre membrii Ku Klux Klan, văzuţi ca salvatori eroici ai sudului, a găsit o audienţă foarte mare, declanşând violenţă şi un nou val de activitate al clanului.
Zece ani mai târziu, numărul membrilor a ajuns la cel puţin două milioane. Cu toate acestea, combinaţia dintre revolta publică, scandaluri şi Marea Criză din anii 1930 a dus la o scădere dramatică a numărului de membri. Clanul s-a desfiinţat în anii 1940, dar ura rasială a continuat să existe.
Chiar şi în prezent există sute de grupuri de ură în Statele Unite care împărtăşesc ideea clanului Ku Klux referitor la supremaţia albă şi multe dintre aceste organizaţii afirmă că au rădăcini celtice.
Ei pretind că împărtăşesc ideologia scoţiană a clanului.
Articol scris de Cristina Iacob, studentă în anul I la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinşţele Comunicării