De la biplane la motor cu reacţie. Legendarele avioane ”Hawker” ale britanicilor care au făcut istorie
Fury
Fury a fost un biplan de dimensiuni mici. A zburat prima dată în 1931 şi a intrat în serviciul RAF (Royal Air Force) în acelaşi an. Pentru mai mulţi ani, a fost principalul avion de vânătoare al britanicilor, fiind înlocuit în 1937 de Gloster Gladiator, scrie War History Online.
Piloţii îl adorau. Era primul avion al RAF care putea depăşi 320 km/h, avea o rată foarte bună de ascensiune, fiind foarte manevrabil.
În Al Doilea Război Mondial a fost adoptat de alte ţări, fiind folosit în Africa şi Balcani.
Hurricane
A zburat prima dată în noiembrie 1935 şi a intrat rapid în producţie din cauza ameninţării războiului. A fost primul monoplan al RAF care avea opt tunuri şi primul care a depăşit viteza de 480 km/h.
Şi acesta era un avion popular, iar viteza şi manevrabilitatea îl făceau o armă letală, fiind şi suficient de rezistent la atacuri.
La începutul celui de Al Doilea Război Mondial, avioanele Hurricane depăşeau numeric mult mai faimoasele Spitfire cu 2 la 1.
Ultimul model a fost în serviciul RAF până în 1947.
Typhoon
Primul său zbor a fost în 1940, când exista o presiune extrem de mare pentru construirea armelor cât mai eficiente. A intrat în serviciu abia după un an, din cauza problemelor de proiectare.
Totuşi, a fost primul avion care a atins viteze de 640 km/h, dar motorul Sabre s-a dovedit a fi nedemn de încredere, cu performanţe slabe la altitudini înalte. De aceea, aproape s-a renunţat la proiect.
În ciuda problemelor, Typhoon a avut un rol de a intercepta avioanele germane de viteză mare Focke-Wulf 190, iar în timpul ofensivei aliate pe frontul de vest, Typhoon a fost echipat cu bombe şi rachete, devenind letal împotriva trupelor terestre.
Tempest
Dorind să îmbunătăţească avionul Typhoon, Hawker a luat modelul de bază şi l-a transformat în Tempest. Avea un fuselaj mai lung şi aripi mai subţiri, ceea ce a îmbunătăţit manevrabilitatea avionului.
În septembrie 1942, Tempest V a fost primul dintre aceste avioane care a zburat, intrând în folosinţă în aprilie 1944, cu câteva luni înaintea începerii campaniei din vest.
La început, avioanele Tepest au fost folosite pentru misiuni de atacuri a trupelor terestre, dar era un interceptor foarte bun. Tempest V a fost singurul dintre modelele acestui avion care a participat la război.
Fiind cel mai rapid avion din RAF, a distrus 638 de rachete V-1 şi 20 de Messerschmitt Me262, primul avion operaţional cu motor cu reacţie de vânătoare.
Sea Fury
Hawker a dorit să creeze o variantă mai uşoară a lui Tempest pentru Forţele Navele Regale şi RAF, dar la sfârşitul războiului, RAF nu a mai fost interesată, odată cu apariţia posibilităţii dezvoltării unui avion cu reacţie. Dar Forţele Navale au persistat, rezultând într-un avion care a intrat serviciul în 1947.
A fost folosit în războiul din Coreea, atât pentru atacuri la sol, cât şi ca interceptor. Piloţii de pe Sea Fury au reuşit chiar să doboare MiG-uri cu reacţie.
Sea Fury s-a retras abia în 1957, unde a fost înlocuit de avioane mai performante.
Hunter
Cea mai importantă contribuţie a companiei la avioanele cu reacţie a fost Hunter, un produs de la începutul Războiului Rece. Un prototip a zburat în 1951, altul a depăşit bariera sunetului în 1952, iar în serviciul RAF a intrat în 1954.
Hunter a fost atât interceptor, cât şi un avion capabil să atace ţintele de la sol. A fost în acţiune în timpul crizei Suez, atacând ţinte egiptene.
Ca interceptor, a fost înlocuit în 1963, dar a continuat în celălalt rol până în 1970 şi ca avion de antrenament până în anii ’80. A fost cel mai longeviv avion britanic din RAF, fiind de asemenea exportat în întreaga lume.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Avionul de luptă al viitorului, fără pilot, a efectuat primul zbor
Avioanele supersonice mai puţin zgomotoase vor deveni realitate – VIDEO