În cadrul noii cercetări, specialiştii au descoperit o cantitate uriaşă de rămăşiţe ale sacrificiului uman realizat în onoarea zeilor. Mail Online notează că persoanele capturate erau mai întâi duse în Templo Mayor, unde preoţii le scoteau inima în timp ce aceasta încă bătea. Cadavrele erau apoi decapitate, iar apoi preoţii îndepărtau muşchii şi pielea de pe ele. Pe părţile laterale ale craniului erau realizate găuri pentru a putea fi amplasate pe bârne din lemn.
Apoi, acestea erau amplasate pe un tzompantli (raft) din Tenochtitlan. După ce erau lăsate în soare pentru câteva luni sau ani, craniile începeau să se macine să li se desprindă dinţii şi chiar mandibula. Unii conchistadori spanioli scriau că au văzut turnurile de cranii, un singur raft fiind alcătuit din 130.000 de cranii.
Craniile erau considerate de azteci ca fiind „seminţele ce vor asigura existenţa continuă a umanităţii”, fiind un semn al vieţii şi regenerării. În prezent, arheologii au început să analizeze craniile în detaliu în speranţa că vor afla mai multe informaţii despre ritualurile şi tratamentele postmortem ale cadavrelor sacrificate. În timpul celor două excavări, arheologii au colectat 180 de cranii aproape complete din turn şi alte sute de fragmente. Urmele de tăieturi confirmă faptul că erau „descărnate” după moarte, iar urmele decapitării erau „clare şi uniforme”. Trei sferturi dintr-un craniu analizat aparţineau unui bărbat ce ar fi avut vârsta de aproximativ 20-35 de ani. Cercetătorii susţin că victimele aveau o stare de sănătate bună în momentul sacrificiului.
Conform analizei găurilor realizate în craniu, specialiştii au estimat că mărimea unui tzompantli ajungea la 35 de metri lungime, 12-14 metri lăţime şi 4-5 metri înălţime. De asemenea, cercetătorii au descoperit şi cranii lipite între ele cu mortar. Conform datelor din studiul recent, se estimează că erau expuse câteva sute de cranii într-o anumită perioadă de timp.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: