Moartea regelui Carol al II-lea. În timp ce doctorul o consulta pe Elena Lupescu, fostul suveran îşi dădea duhul – 100 de ani în 100 de momente

Mihaela STOICA
27 05. 2018, 12:30

This browser does not support the video element.
Despre momentul morţii fostului rege Carol al II-lea există mai multe mărturii. Una îi aparţine celebrei Elena Lupescu, pentru care Carol al II-lea renunţase la prerogativele sale regale în 1925 (a revenit asupra deciziei în 1930) şi pe care o luase în căsătorie în exil, în 3 iulie 1947. În „Memoriile“ sale (Editura Teşu, 2012), Elena Lupescu a detaliat cum a murit fostul  suveran:
 
„Era 4 aprilie 1953, ne întorseserăm din oraş, unde luasem masa. Carol, ca de obicei, a mâncat languste şi fructe de mare. Ascultam muzică şi deodată am auzit un strigăt de durere. L-am văzut pe Carol ghemuit pe un fotoliu, strângându-şi cu braţul partea stângă a pieptului. N-am ştiut ce să fac, de disperare înlemnisem. Carol se uita neputincios la mine şi mi-a şoptit calm: >. Când a sosit doctorul, durerea din piept şi din braţul stâng îi trecuse. Eu, însă, tremuram. Carol i-a spus zâmbind doctorului: >. 
 
În timp ce doctorul mă consulta pe mine, am auzit iarăşi un strigăt de durere. Carol îşi dăduse duhul. Zăcea prăbuşit în fotoliu, cu ochii larg deschişi, minunaţii lui ochi albaştri, acum fără strălucirea vieţii. Doctorul încerca să-l readucă la viaţă, în timp ce eu umblam disperată. Pe neaşteptate, Carol mă lăsase singură“. 
 
Doctorul îl avertizase anterior
 
O altă relatare despre moartea lui Carol al II-lea îi aparţine scriitoarei Barbara Cartland. În lucrarea sa „Viaţa scandaloasă a regelui Carol. Iubirile şi pasiunile sale“ (Editura Sturion, 1992), aceasta scria: 
 
„La 3 aprilie 1953, după cină, se plânse de o indigestie. Nu era nimic neobişnuit. Lui Carol îi plăcuse întotdeauna să mănânce şi să bea bine şi făcuse firescul păcat al oamenilor trecuţi de vârsta mijlocie de a nu-şi modifica regimul alimentar, corespunzător cu reducerea activităţii fizice. Mânca în continuare prea mult, iar doctorul îl avertizase deja că depăşise greutatea normală. De data aceasta însă durerile erau grave. Puţin înainte de miezul nopţii, chiar după ce Elena Lupescu se retrăsese să se culce, fu doborât de un atac de inimă. Rămase conştient până la sfârşit, dar nu mai putu vorbi coerent“.
 
„Mihăiţă n-a venit să-şi vadă pentru ultima data tatăl“
 
Carol al II-lea a murit la o săptămână după ce a decedat Zizi Lambrino, prima sa soţie (a decedat în 26 martie 1953).
 
Carol al II-lea a fost înmormântat în cimitirul regal al mănăstirii San Vincente din Lisabona, însă la funeralii nu a mai participat nimeni din familia regală a României, cu excepţia fratelui său Nicolae. 
 
„Mihăiţă n-a venit să-şi vadă pentru ultima data tatăl, nici la înmormântare n-a participat. Din întreaga familie regală, doar Prinţul Nicolae a participat. Dar tot neîmpăcat cu fratele său mai mare era. Nu mi-a spus nicio vorbă de compasiune, dar printre dinţi mi-a clarificat: >“, a descris Elena Lupescu în „Memoriile“ sale.
 
Deoarece Carol nu şi-a scris testamentul, a urmat un lung proces între Elena Lupescu şi Mircea Lambrio, fiul lui Carol cu Zizi.
 
Abia în februarie 1957 Tribunalul Suprem al Portugaliei l-a declarat pe Mircea Grigore Lambrino fiul legitim a lui Carol al II-lea, obţinând astfel drept de moştenitor. Elena Lupescu a mai trăit încă 24 de ani, decedând la 7 iulie 1977, la vârsta de 81 de ani. În 2003, rămăşiţele lui Carol al II-lea au fost aduse în ţară şi depuse la Mănăstirea Curtea de Argeş, însă regele Mihai nu a participat la ceremonie.

Citeşte şi 1947: Stalin devine cetăţean de onoare al României – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul în care George Enescu şi Maruca Cantacuzino au plecat definitiv din România, presaţi de comunişti – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1945: Reforma agrară – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1944: Premiera piesei "Steaua fără nume”. Autorul ei Mihail Sebastian a fost nevoit să se ascundă – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul în care a fost inaugurat, în Cişmigiu, ansamblul de statui ”Rondul Român” – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1942: Întâlnirea mareşalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul general al acestuia – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi 1941: Anul în care se naşte Nae Lăzărescu, cel care avea să devină unul dintre cei mai iubiţi actori – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi 1940, anul negru în care nord-vestul Transilvaniei ajunge în Ungaria horthystă – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi 1939, anul în care România a decretat mobilizarea generală în sprijinul Cehoslovaciei – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul în care Maria Tănase devine ”pasărea măiastră” – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul în care ia fiinţă Guban, fabrica care i-a încălţat pe Regele Mihai I, Sophia Loren sau cuplul Ceauşescu – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul în care ia fiinţă Monetăria Statului. Care au fost primele monede bătute – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1935: Vasul "Prinţesa Maria" aducea în ţară rămăşiţele lui Dimitrie Cantemir – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi În 1934 a fost înfiinţat, la Bucureşti, Spitalul de Urgenţă, actualul Spital Floreasca- 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1933: ”Maitreyi”, romanul care îl face celebru la 26 de ani pe Mircea Eliade – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi 1932 – Premiera filmului ”Visul lui Tănase”, o coproducţie româno-germană. 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi 1931, anul în care Nicolae Titulescu a fost reales preşedinte la a XII-a Sesiune a Adunării Societăţii Naţiunilor – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1930: Ciuleandra, primul film sonor vorbit în limba română – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Stabilizarea monetară din 1929: leul reprezenta miligrame aur – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi 1928, anul în care a fost inaugurată "Crucea Eroilor Neamului" de pe Caraiman – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1927: Mihai I devine rege al României la numai cinci ani – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1926: Prima locomotivă cu aburi, construită la Reşiţa – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi 1925: Anul în care Miron Cristea devine patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1924: Prima medalie olimpică din istoria sportului românesc – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1923: Acarul Păun, vinovatul de serviciu – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1922: Primul gol din istoria echipei de fotbal a României – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Primul spectacol al Operei Române a fost dirijat de George Enescu – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1920: Primul film de desene animate românesc – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1919: Căsătoria principelul Carol cu Zizi Lambrino – 100 de ani în 100 de momente

Citeşte şi Anul 1918: Primul cor care a cântat ”Treceţi Batalioane Românii Carpaţii” – 100 de ani în 100 de momente

Articole recomandate