Au supravieţuit ultimului comerţ cu sclavi şi şi-au construit propriul colţ de Africa în SUA

Având în vedere contextul, nu este de mirare că povestea Clotildei, ultima navă cu sclavi ce a ajuns în SUA, are un loc aparte în istoria comerţului transatlantic cu sclavi. Conform History, la bordul navei se aflau aproximativ 110 copii, adolescenţi şi adulţi tineri africani atunci când aceasta a ajuns în Alabama în 1860, cu un an înainte de Războiul Civil. 

Fără a avea vreo posibilitate să se întoarcă în Africa după emanciparea din 19 iunie 1865, scalvii au lăsat documente, au oferit interviuri despre cine erau şi de unde proveneau. Muzicianul Questlove este unul dintre urmaşii supravieţuitorilor de pe vas, iar atunci când a aflat acest lucru, istoricul Henry Louis Gates Jr. i-a spus: „Ai luat jackpot-ul”.

„Este una dintre cele mai bine documentate poveşti despre comerţul cu sclavi, nu din SUA, ci din întregul continent american”, a declarat istoricul Sylviane A. Diouf, autor al cărţii Dreams of Africa in Alabama: The Slave Ship Clotilda and the Story of the Last Africans Brought to America.

Deşi sclavia a fost legală până în 1860, comerţul internaţional cu sclavi era interzis din 1808. Un grup de persoane au încălcat însă legea, prin importarea africanilor mult timp după interdicţie. De asemenea, considerau evaziunea ca fiind o sursă de mândrie. Astfel, afaceristul Timothy Meaher a organizat transportul de pe nava Clotilda după ce a făcut un pariu că ar putea aduce „o navă plină de n˙˙˙ri în Mobile Bay, chiar sub nasul ofiţerilor”.

Meaher şi fratele său au navigat la bordul navei către vestul Africii. Aici echipa a luat persoane din Benin, precum Cudjo Lewis. Kossula, după cum era numele iniţial al bărbatului, avea doar 19 ani atunci când membrii tribului Dahomian l-au capturat şi l-au dus pe plajă pentru a fi vândut. În Alabama, Meaher a vândut unii dintre africani, dar pe majoritatea i-a despărţit de familiile lor. 

Lewis a fost unul dintre cei 30 de supravieţuitori ai transportului ce au fost supuşi muncii forţate pentru următorii cinci ani. Atunci când au aflat veştile despre emancipare, în 1865, singurul lor gând era să plece acasă. Însă la scurt timp au înţeles că nu se mai pot întoarce şi sunt nevoiţi să-şi găsească un loc în care să trăiască în SUA. În cadrul unui interviu, Lewis îşi amintea când i-a spus lui Meaher că africanii de pe Clotilda aveau acasă proprietăţi şi locuinţe, însă acum nu mai aveau nimic. 

După ce Meaher a refuzat să le ofere o parte din terenul lui pentru a trăi, grupul a început să muncească din greu pentru a strânge bani. Cu ajutorul terenului pe care l-au cumpărat de la Meaher şi a altora, aceştia au construit o comunitate denumită African Town. În prezent, locul este un sit istoric cunoscut cu denumirea de „Africatown”.

„Au decis că dacă nu se puteau întoarce acasă vor construi Africa aici, în Alabama”, afirmă Robert Battles, fost director al Historic Africatown Welcome Center. „Cred că principala poveste este despre unitatea persoanelor ce erau pe navă. Dar povestea lor mai este şi despre aricanii ce au ajuns în regiune prin intermediul comerţului cu sclavi”, a declarat Diouf. 

După transportul navei Clotilda, Meaher a ars nava în Mobile-Tensaw River Delta pentru a distruge dovezile călătoriei ilegale.  Rămăşiţele au mai putut fi vizibile pentru câteva zeci de ani. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: