Cuba după Castro: Cum au influenţat cei 60 de ani de dictatură soarta ţării

Acesta a fost primul moment după Revoluţia din Cuba în care o persoană ce nu face parte din familia Castro a ajuns la putere în Cuba.  Conform History, de la preluarea puterii din 1959, familia Castro a fost martoră atât la revoluţia, cât şi la modernizarea ţării. 

Revolta lui Castro împotriva lui Batista

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

În 1953, fiul unui fermier bogat din Spania  s-a decis să se revolte împotriva dictaturii din Cuba. Fidel Castro, pe atunci un tânăr cu aspiraţii politice, îşi dorea ca întreaga ţară să se revolte împotriva lui Fulgencio Batista, ce l-a destituit pe fostul preşedinte cubanez. Misiunea sa era să-i provoace şi pe ceilalţi să se revolte. Împreună cu fratele său, Raul, şi alte 120 de persoane a invadat a doua cea mai mare garnizoană din Cuba. A eşuat şi a fost închis. 

În momentul în care Fidel a fost eliberat, după doi ani de închisoare, era pregătit pentru o revoluţie în toată regula. A plecat în Mexic cu Raul şi a format Movimiento 26 de Julio, un grup de guerilă în care era inclus şi Che Guevara. Totul a început în 1956 şi s-au luptat cu trupele lui Batista până pe 1 ianuarie 1959, când Batista şi-a recunoscut înfrângerea şi a părăsit Cuba. După o scurtă conducere a unui guvern provizoriu, Fidel a preluat puterea. 

Viaţa în Cuba sub conducerea lui Castro

Era începutul unei conduceri de 57 de ani. Dictatorul cubanez a impus o serie de reforme, inclusiv unele de modernizare a reţelei electrice , de implementare a învăţământului şi serviciilor de sănătate gratuite. Însă schimbările au venit cu un preţ uriaş. Afacerile private au devenit un lucru al trecutului, iar protestele publice, presa liberă şi opoziţia politică au fost suprimate în mod brutal, iar alegerile libere au devenit doar o amintire.

Odată cu trecerea anilor, Fidel s-a apropiat tot mai mult de Uniunea Sovietică. Cuba a devenit dependentă din punct de vedere economic de URSS, dar a intrat şi sub atenţia ţărilor inamice precum Statele Unite ale Americii. Relaţiile diplomatice cu SUA s-au stins în 1961 şi au dus la furia lui Castro ce s-a revărsat în timpul Invaziei din Golful Porcilor, în care SUA a trimis un grup de 1.400 de soldaţi americani ce au fost instruiţi pentru a invada insula. Peste 1.100 dintre aceştia au fost luaţi prizonieri şi 114 au fost ucişi în cadrul conflictului ce a durat 24 de ore. 

Criza Rachetelor din Cuba

Fidel a utilizat relaţia pe care o avea cu URSS-ul pentru a-şi dezvolta arsenalul militar. În 1962. un avion de spionaj american a observat cum rachetele nucleare sovietice erau instalate pe insulă. Descoperirea l-a şocat pe preşedintele Kennedy, ce a încercat să elimine armele nucleare din Cuba fără să declanşeze o dispută între Cuba şi URSS. 

După discuţii tensionate, liderul sovietic Nikita Khrushchev a fost de acord să îndepărteze rachtele de pe insulă în schimbul promisiunii că SUA nu va invada Cuba şi îşi va retrage rachetele din Turcia. Temerile izbucnirii unui război nuclear ce au fost resimţite în întreaga lume pe parcursul celor două săptămâni nu s-au materializat. Însă acest lucru nu a redus ura lui Fidel pentru Statele Unite. 

Fuga cetăţenilor cubanezi

După căderea URSS-ului, economia insulei s-a prăbuşit. În scurt timp, ţara a ajuns la limita existenţei, iar cubanezii disperaţi au început să mănânce câini şi pisici. Până în acest moment, sute de cubanezi părăsiseră deja ţara. Ei au plecat în timpul celor patru valuri de exilări. Primul a avut loc chiar după revoluţie, când dizidenţii şi intelectualii au plecat pentru a scăpa de persecuţii. Între 1965 şi 1974, un alt grup de cubanezi a emigrat. Apoi, în 1980, sute de cubanezi au încercat să găsească azil la ambasadele din America de  sud. Furios, Fidel a anunţat că oricine are pe cineva ce îi poate prelua din portul Mariel este liber să părăsească ţara. Peste 120.000 de persoane au profitat de această decizie. În timpul celui de-al patrulea val, ce a avut loc după prăbuşirea URSS-ului, refugiaţii au încercat să părăsească Cuba în nave şubrede. Chiar şi fiica lui Fidel, Alina, a părăsit ţara. 

În ciuda exodului masiv, Fidel a reuşit să oprească colapsul insulei prin permiterea unor reforme limitate. După căderea URSS-ului, a permis unele afaceri private şi investiţii din străinătate. A încetat să mai susţină armatele externe şi a extins alianţele economice ale ţării. Apoi, distrus de problemele de sănătate, Fidel a decedat, iar putearea a fost preluată de Raul. 

După ce a preluat puterea, Raul a încercat să dezvolte economia Cubei

Sursa: Wikimedia Commons/Creative Commons CC0 1.0 Universal Public Domain Dedication

Spre deosebire de fratele său, Raul a avut puţine apariţii publice şi a încercat să conducă Cuba într-un mod diferit faţă de cel al lui Fidel. Deşi în mod public susţinea comunismul, Raul a încercat să dezvolte anteprenoriatul privat. În prezent, cubanezii au dreptul de a-şi cumpăra şi vinde propriile case. 

De asemenea, Raul a încercat un lucru imposibil pe vremea lui Fidel, normalizarea relaţiilor cu SUA. Negocierile au început în 2013, când Cuba  a redeschis ambasada americană şi a făcut schimb de prizonieri cu SUA. Însă tensiunile au reapărut odată ce Trump a preluat preşedenţia. Membrii ambasadei SUA în Cuba au suferit probleme de sănătate misterioase în 2016. 

Cuba după Castro

În prezent, cubanezii vor fi conduşi de cu totul altcineva decât un membru al familiei Castro. Pentru prima oară după 1959, Diaz-Canel Bermúdez a devenit liderul ţării pe 19 aprilie 2018. Deşi este cunoscut pentru deschiderea pe care o are pentru tehnologie şi dorinţa sa de a oferi libertate presei, Miguel nu va abandona tradiţiile cubaneze şi angajamentul pentru regimul comunist. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: