Oamenii de ştiinţă au adunat atât de multe date încât puteau întocmi 5,3 milioane de arbori ai familiei, cel mai mare fiind cel de 13 milioane de indivizi care au trăit în perioada 1650 – 2000. Majoritatea dintre aceştia trăia în Europa şi America de Nord, scoţând la iveală detalii cu privire la tiparele longevităţii, căsătoriile (între rude), migraţia şi relaţiile genetice, scrie Science Alert.
„Sperăm că acest set de date poate fi util pentru savanţii care cercetează un spectru de alte subiecte”, a precizat Yaniv Erlich, genetician la MyHeritage, unul dintre membrii echipei care a întocmit arborele genealogic.
Au ieşit la iveală detalii interesante şi ciudate cu privire la schimbările populaţiei din această regiune. Spre exemplu, femeile aveau tendinţa de a se deplasa mai des decât bărbaţii, dar bărbaţii călătoreau pe distanţe mai lungi, ajungând în state diferite. Erlich sugerează că acest lucru avea de-a face cu situaţia economică de atunci. „O posibilă explicaţie este aceea că bărbaţii tindeau să stea în localitatea de baştină datorită oportunităţilor economice mai bune: probabil un magazin sau pământ pe care le-au moştenit”, afirmă cercetătorul.
Evenimentele majore au putut juca şi ele un rol, precum un război sau o criză economică, ceea ce însemna ca bărbaţii să se deplaseze pe distanţe mai mari şi să se stabilească acolo.
De asemenea, progresul în tehnologiile de transport a coincis cu migraţii mai lungi, oamenii care se năşteau înainte de 1800 aveau tendinţa de a-şi găsi partener în proximitate, pe o rază de 8 kilometri, comparativ cu o medie de 19 kilometri în 1850 şi 100 de kilometri în 1950.
Un al lucru interesant a fost descoperit: cei care se căsătoreau în timpul dezvoltării infrastructurii de transport de la sfârşitul secolului al XIX-lea aveau tendinţa să se căsătorească cu o rudă, mai des decât predecesorii lor.
Mai mult decât atât, nivelul de detaliu al noii hărţi a permis cercetătorilor să analizeze gradul cu care genele ne-au ajutat să trăim mai mult. În acest studiu, s-a observat că geneticul contribuie cu doar 16% din necesarul pentru atingerea unei vârste avansate, spre deosebire de procentul de 25% găsit în alte studii.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: