Un nou studiu clarifică una dintre cele mai mari enigme din istoria Americii de Sud. De ce unii peruvieni aveau craniul alungit
Înainte cu 300 de ani de la emergenţa Imperiului Incaş care a acoperit partea de vest a Americii de Sud, membrii unui mic grup cunoscut sub numele de Collagua practicau alungirea craniului, scrie The Independent.
Poporul Collagua trăia în Valea Colca din sud-estul Peruului de astăzi. Primele relatări ale spaniolilor includ şi un alt grup numit Cavanas, care de asemenea trăia în regiune. Spaniolii relatează că spre deosebire de Collagua, care îşi lungeau craniile în partea posterioară, aceştia le lăţeau.
Collagua foloseau bucăţi de lemn, care erau legate de craniile nou-născuţilor pentru a modifica felul în care se dezvoltă craniul. Practica a fost interzisă de invadatorii spanioli în secolul al XVI-lea.
Studiul lui Velasco, publicat în jurnalul Current Anthropology, reprezintă prima dată când forma craniului a fost considerată ca fiind factorul de diferenţiere al claselor sociale în poporul Collagua.
În urma analizării a peste 200 de indivizi pe o perioadă de 300 de ani, echipa a ajuns la concluzia că femeile cu craniu alungit aveau o dietă mai diversificată şi mai bogată decât cei cu craniul normal. De asemenea, acestea aveau mai puţine urme de violenţă decât cele cu craniul normal.
Velasco precizează că această diferenţiere avea un rol precis şi important: „o mai mare standardizare a practicilor de modelare a craniului are în vedere tipare mai largi de formare a identităţii în regiune şi ar fi putut furniza o bază simbolică pentru cooperarea grupurilor de elită în timpul unei perioade marcate de conflicte intense”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Modul unic şi fascinant prin care comunicau incaşii, descoperit recent
Piatra Sayhuite, metoda inedită prin care incaşii îşi testau noile proiecte
Ce făceau incaşii la Machu Picchu? Cercetătorii au aflat, în sfârşit, răspunsul