Povestea cu final trist a ofiţerului german din Al Doilea Război Mondial care l-a salvat pe ”pianist”. ”Vom fi pedepsiţi şi noi şi copiii noştri nevinovaţi”

Hosenfeld, la fel ca mulţi germani din perioada interbelică, l-a idolatrizat la început pe Hitler şi credea în Reich-ul de o mie de ani – epoca de aur a Germaniei, scrie War History Online.

Dar perioada de pace şi bucurie a fost scurtă şi Hosenfeld s-a înrolat în Wehrmacht în august 1939. Aflându-se în Polonia în luna următoare, ce a văzut l-a dezgustat, scriind soţiei sale: „ce laşi suntem… Pentru asta, vom fi pedepsiţi şi noi şi copiii noştri nevinovaţi. Cu omorul în masă al evreilor, am pierdut războiul… Nu avem dreptul la milă sau compasiune”.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

În iulie 1940, ofiţerul a fost transferat la Varşovia, făcând parte din Batalionul 660. Împotriva regulamentului, a participat la slujbe catolice în bisericile locale. Următoarea încălcare a regulilor a fost să salveze oameni, oferindu-le slujbe la stadionul pe care îl superviza sau chiar şi mai mult, să întocmească acte pentru eliberarea unor deţinuţi din închisoare.

Unul dintre aceştia era Leon Warm, un evreu care în 1942 a scăpat dintr-un tren care ducea la lagărul de concentrare Treblinka. Warm s-a întors la Varşovia şi a supravieţuit pentru că Hosenfeld i-a oferit o identitate falsă şi muncă la stadionul său.

Conform mărturiilor ulterioare ale lui Warm şi ale altora, se crede că Hosenfeld a salvat peste 60 de evrei şi non-evrei de la exterminare. Cea mai faimoasă persoană pe care a salvat-o a fost Władysław Szpilman, un pianist şi compozitor polonez celebru.

În dimineaţa zilei de 23 septembrie 1939, Szpilman era la un post de radio din Varşovia, cântând o melodie de Frederick Chopin. La jumătatea cântecului, prima bombă germană a căzut peste oraş, chiar peste postul de radio. Pianistul a supravieţuit, dar coşmarul polonezului de naţionalitate evreiască abia începea. Povestea sa a fost ecranizată în filmul Pianistul din 2002, cu Adrien Brody jucând rolul lui Szpilman.

După ce familia sa a fost deportată, compozitorul a rămas în oraş ca muncitor. Din 19 aprilie până pe 16 mai 1943, a ajutat la rezistenţa poloneză, unde evreii au încercat să lupte. Revolta din ghetoul Varşoviei, aşa cum s-a numit, a fost cea mai dârză rezistenţă evreiască din Al Doilea Război Mondial.

Desigur, era sortită eşecului, rezultând în distrugerea ghetoului şi deportarea tuturor evreilor. Szpilman a supravieţuit cu ajutorul prietenilor săi non-evrei, dar nu putea rămâne cu ei pentru că era riscant pentru aceştia.

Aşadar, a găsit adăpost în clădirile abandonate şi în ruine. În august 1944, se afla într-o pensiune părăsită pe strada Aleja Niepodległości 223 (Aleea Independenţei) când Hosenfeld l-a găsit. Era deja extrem de bolnav.

Ofiţerul l-a rugat pe Szpilman să cânte ceva la pianul din casă. Evreul i-a cântat Balada în G minor de Chopin. Hosenfeld a început să-i aducă hrană şi haine pentru a supravieţui iernii.

Altfel, nu a fost multă discuţie între ei. Într-o altă scrisoare adresată soţiei sale, Hosenfeld şi-a exprimat ruşinea de a fi atât german, cât şi membru al armatei. Szpilman nu a ştiut numele omului care l-a ajutat să supravieţuiască.

Sfârşitul trist al ofiţerului

Ca semn de recunoaştere, polonezul i-a spus ofiţerul numele său, promiţând să facă tot ce-i stă în putinţă să-l ajute la rândul său. Atunci când Polonia a fost eliberată, Szpilman a revenit la postul de radio unde şi-a terminat concertul întrerupt de germani în urmă cu 5 ani.

Hosenfeld a fost prins de sovietici la Blonie, vestul Varşoviei, unde a fost arestat alături de oamenii săi. A fost trimis în gulag pentru 25 de ani. În următorul an, i s-a dat permisiunea să trimită o scrisoare soţiei sale. Aceasta includea o listă cu persoanele pe care le-a salvat, inclusiv Warm şi Szpilman. Ce nu ştia este că şi pianistul îl căuta.

Deoarece nu ştia numele ofiţerului german, Szpilman a scris cartea „Moartea unui oraş”, publicată în 1946, unde a descris prin ce a trecut, dar şi cum un ofiţer german l-a ajutat.

Szpilman nu a ştiut adevărul până în 1950, dar nu putea face nimic pentru Hosenfeld într-o Polonie sovietică. Ofiţerul a murit într-un gulag pe 13 august 1952, cel mai probabil din cauza torturii.

Fiul lui Szpilman, Andrzej, a cerut Yad Vashem-ului („aleea celor drepţi”, Memorialul Holocaustului Israelian) să-l recunoască pe Hosenfeld ca unul dintre cei „drepţi printre popoare”. Au făcut acest lucru pe 25 noiembrie 2008.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Polonia vrea sancţionarea sintagmei ”lagăre poloneze ale morţii” în descrierea lagărelor de exterminare naziste de pe teritoriul polonez

După mai bine de 70 de ani, familia unei victime a Holocaustului a fost reunită odată cu descoperirea unui pandantiv găsit în fostul lagăr unde a murit

Documente scoase recent la lumină arată că Aliaţii ştiau cu doi ani şi jumătate mai devreme de Holocaust decât se credea

Supravieţuitorii, povestea impresionantă a unei familii în vremea Holocaustului