Există în sfârşit o explicaţie raţională pentru nebunia lui Hitler: doctorul său i-a administrat timp de mai mulţi ani amfetamină şi alte substanţe periculoase
Suferind de probleme intestinale toată viaţa sa, Hitler l-a întâlnit pe doctor la o petrecere în 1936, care i-a promis un remediu instant. Morell avea deja o reputaţie în tratarea clientelei sale din pătura socială superioară cu metode neconvenţionale. Chiar fotograful personal al lui Hitler a fost vindecat instant şi apoi l-a recomandat Fuhrer-ului, scrie War History Online.
Doctorul l-a tratat peHitler de problemele digestive cu un medicament al propriei sale companii numit Mutaflor, care conţinea bacterii de la materia fecală a „unui ţăran bulgar din cea mai viguroasă stirpe”. Problemele au trecut, iar Hitler era sigur că acesta era un medicament minune şi astfel şi-a pus toată încrederea în Morell.
La sfârşitul anilor ’30, Morell îl injecta deja pe Hitler de câteva ori pe zi cu o substanţă misterioasă, care, conform spuselor doctorului, era un cocktail de glucoză şi vitamine. Totuşi, atunci când Fuhrer-ul era extrem de bolnav încât nici nu se putea mişca, o injecţie a doctorului l-a readus pe picioare instant. Era imposibil să fie vorba de glucoză, întrucât aceasta are un timp de absorbţie.
Conform dosarului de 47 de pagini al SUA, care conţine mărturii şi jurnalele lui Morell, injecţia conţinea de fapt metamfetamină: aceeaşi substanţă care distruge nenumărate vieţi şi astăzi.
Dozele erau de 700 de ori mai mari decât cele de la început
Mai mult, odată cu trecerea timpului, Hitler devenea imun la substanţă, iar spre sfârşitul lui 1944, dozele erau de 700 de ori mai mari decât cele de la început.
Mai simplu spus, Hitler, care era în fruntea uneia dintre cele mai mari ţări aflate în cea mai mare conflagraţie din istorie, era dependent de droguri. Al doilea om în stat, Herman Goering, nu ajuta nici el, fiind şi el dependent de amfetamină.
Ceilalţi doctori erau suspicioşi cu privire la administrarea de medicamente. Morell îi furniza liderului german peste 100 de pastile pe săptămână, iar aceştia au ales o anumită pastilă pentru teste. Au găsit un compus complex care era format din mai multe substanţe periculoase. Pentru acest lucru şi pentru că adevăraţii doctori şi-au exprimat îngrijorarea, aceştia au fost concediaţi de Hitler. Fuhrer-ul a afirmat că „am crezut mereu că sunt pastile din cărbune pentru gazele intestinale şi m-am simţit întotdeauna bine după ce le-am luat”. Având în vedere că belladonna (mătrăguna), care se găsea în componenţa pastilelor, produce halucinaţii, putem spune ceva despre ce înţelegea cancelarul că înseamnă starea de bine.
La sfârşitul regimului, Morell era încă lângă Hitler, injectându-l pe acesta cu diferite substanţe care erau numite în mod generic „ceea ce are nevoie”.
De asemenea, Morell nu era o imagine a sănătăţii. Era obez, murdar şi neîngrijit, iar mirosurile sale şi respiraţia urât mirositoare erau respingătoare pentru anturajul lui Hitler. În acest sens, liderul nazist a precizat că „nu l-am angajat pentru mirosul său, ci pentru a avea grijă de sănătatea mea”.
La sfârşitul războiului, comportamentul lui Hitler trăda şi mai mult consumul de droguri. Deciziile sale extrem de eronate au costat sute de mii de vieţi pe fronturi. Sănătatea fizică s-a deteriorat şi probabil, în 1943, a avut un atac cerebral.
Morell a rămas lângă Hitler până în 1945, când amândoi se aflau în buncărul de sub Berlinul asediat de trupele sovietice. Devenind paranoic că Morell îi va injecta ceva ce-l va face să iasă din buncăr, acesta l-a concediat în sfârşit pe aşa-zisul doctor.
Cel mai probabil, Morell a fost bucuros de acest lucru, scăpând dintr-un oraş asediat. A fost arestat de americani, dar nu i-au găsit crime de război, fiind eliberat după scurt timp. A murit în 1948 de un atac de cord.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Ziua care a marcat decisiv istoria lumii: Hitler a devenit Führer
A fost vândută lenjeria intimă a lui Adolf Hitler. Ce sumă a plătit cumpărătorul pentru aceştia