Trei lucruri mai puţin ştiute despre Ceauşescu care au atras batjocura străinilor. I-a dat bani lui ”J.R.”?

Conform presei străine, Larry Hagman a făcut această mărturisire unui jurnalist american, cu condiţia ca informaţia să nu fie publicată înainte de moartea sa, scrie Mediafax.

Cu ocazia unei vizite pe care Larry Hagman a efectuat-o în anii 1980 în România, unde serialul „Dallas” era extrem de popular, oficiali ai regimului Ceauşescu i-au cerut actorului permisiunea de a afişa un uriaş panou cu chipul său, pe un imobil. Hagman a spus că nu are nimic împotrivă, dacă soţia sa va putea să ridice a doua zi o pungă cu bani gheaţă, din toaleta unei clădiri guvernamentale, afima un articol publicat după moartea actorului emerican.

• De ce a fost supravegheat de serviciile secrete franceze prințul Carol al României? Cine a ordonat…
• Un scandal interbelic: Prințul Carol, „Duduia” și exilul

„Ei au făcut acest lucru, o pungă maronie plină cu dolari a fost lăsată acolo pentru noi, iar noi am cheltuit banii foarte repede, aşa cum obişnuiam să facem pe atunci”, a spus Hagman.

Hagman a declarat, în 2011, într-un interviu citat de torontosun.com , că era convins că serialul „Dallas” este responsabil pentru declanşarea Revoluţiei din 1989 din România şi pentru moartea fostului dictator Nicolae Ceauşescu. În perioada de glorie a serialului, în anii ’80, Ceauşescu a permis difuzarea producţiei TV în România, considerând că în acest fel le va arăta cetăţenilor români decadenţa şi corupţia din ţările occidentale.

„România a difuzat serialul «Dallas» pentru a le arăta românilor cât de corupt era sistemul american, însă totul s-a încheiat cu românii care l-au pus la zid pe Ceauşescu, care era un dictator, şi l-au împuşcat de 500 de ori – pentru că ei voiau toate acele lucruri pe care le-au văzut şi de care nici nu ştiau că există”, a declarat Larry Hagman .

De altfel, Hagman a şi vizitat România, despre care a spus că „este o ţară foarte specială” după ce un maître d’hotel refuzase o bancnotă de zece mii de dolari, specială, cu autograful său, crezând că este un bacşiş.

Ceauşescu bea suc de legume doar cu paiul

Fostul lider nord-coreean Kim Il-sung cerea ca orezul să îi fie ales bob cu bob, iar Ceauşescu bea suc de legume doar cu paiul, potrivit cărţii „Dictators’ Dinners: A Bad Taste Guide to Entertaining Tyrants”, de Victoria Clark şi Melissa Scott.

Pe măsură ce îmbătrâneau, cei mai mulţi dictatori au devenit din ce în ce mai obsedaţi de puritatea hranei. Kim Il-sung, care a condus Coreea de Nord din 1948 până în 1994, când a murit, cerea ca fiecare bob de orez care îi era servit să fie ales individual şi crease un întreg institut al cărui singur scop era dezvoltarea de modalităţi pentru a-i prelungi viaţa.

Nicolae Ceauşescu în schimb îi irita pe liderii străini pe care îi vizita, aducându-şi toată hrana cu el. Josip Broz Tito, liderul Iugoslaviei, a fost şocat de insistenţa lui Ceauşescu de a bea suc de legume crude cu un pai, evitând orice formă de hrană solidă. Deşi era extrem de ospitalier cu diferite figuri regale şi staruri de cinema, Tito prefera să mănânce o bucată de şuncă de porc, puţin prăjită, în timp ce Ceauşescu, când se afla acasă, avea o slăbiciune pentru o tocană făcută dintr-o găină întreagă, cu tot cu cap şi gheare.

Nicolae Ceauşescu era însoţit întotdeauna, în călătoriile sale, de un ofiţer de Securitate cu rang înalt, care era şi chimist, echipat cu un laborator mobil pentru testarea mâncării, mai arată cartea.

Haine şi maşini

Ceauşescu, Mussolini, Hitler, Mao şi Bokassa se află pe lista dictatorilor care au fost tiranizaţi de soţiile lor, potrivit autoarei Diane Ducret în articolul „Femmes de dictateur”.

Conform articolului, soţii Ceauşescu se aflau în iunie 1975, în golful Aqaba, Marea Roşie, invitaţi ai regelui Hussein al Iordaniei, care îi găzduia în reşedinţa lui de vacanţă. Este pentru prima oară când Elena Ceauşescu păşeşte pe un iaht. Ea realizează brusc că acest obiect de lux plutitor i se potriveşte ca o mănuşă. Drept urmarre, în timpul unei plimbări pe plajă, după cină, ea începe să suspine: „Vreau acest iaht (…) Nu voi pleca de aici fără el”. Nicolae Ceauşescu găseşte că e o idee bună. De ce nu ar avea şi el propriul iaht ancorat la ţărmul Mării Negre? Ce mare putere comunistă ar fi România, dacă nu ar putea să-i ofere liderului ei un astfel de cadou? Dictatorul îl însărcinează imediat pe interpretul său cu o misiune de maximă importanţă: să îl convingă pe regele Hussein să îi ofere iahtul. A doua zi, cuplul român primeşte un apel telefonic de la regele iordanian, vizibil jenat de insistenţele Elenei: „Trebuie să înţelegeţi că acest iaht este un cadou pe care l-am făcut fiicei mele Alya, prinţesa Iordaniei”. Urmează un moment de tăcere. Ruptura diplomatică pare iminentă. O soluţie conciliantă este găsită în ultima clipă: „Însă voi da ordin, imediat, să vi se aducă un iaht identic din Statele Unite. Vă propun ca numele său să fie «Prietenia»”, scrie Diane Ducret.

După zece ani de când soţul Elenei Ceauşescu ocupa prima poziţie în ierarhia Partidului Comunist Român, dorinţele îi erau îndeplinite în mod sistematic. Elena voia haine noi sau maşini pentru copii? E suficient ca aceste cereri să fie transmise guvernului francez şi celui german. „Aminteşte-ţi cum au reacţionat nemţii”, îi spunea Elena soţului ei, în faţa generalului Pacepa, pe atunci consilierul personal al lui Ceauşescu şi şeful Securităţii – „a fost suficient să pronunţi cuvântul «maşină» într-o mică aluzie, iar toată lumea a început să ne ofere maşini. Câte am primit deja? Limuzina Mercedes 600 pentru Tovarăşul, un Mercedes 450, un model coupé pentru Zoia şi două automobile Audi pentru Nicu. Şi o limuzină de aproape 10 metri pentru Tovarăş care poate fi un birou ambulant”, mai scrie Diane Ducret în lucrarea sa.

Vineri se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Ceuşescu.