Timur cel Şchiop, unul dintre cei mai mari tirani din istorie. Cum a influenţat cuceritorul victoria lui Stalin împotriva germanilor

”Tamerlan” provine de la denumirea ‘‘Timur cel Şchiop” (Timur Lenk), fiind poreclit astfel în urma unor răni pe care le-a suferit după ce a furat oi în copilărie. A fost un cuceritor mongol a cărui putere s-a bazat pe rămăşiţele Imperiului Mongol dezintegrat la sfârşitul secolului XIV. Bărbatul era extrem de crud, dar şi inteligent. Era cunoscut ca fiind un pirat terestru ce comanda o armată puternică. El a reuşit să cucerească unele dintre cele mai puternice oraşe ale Europei. Mai jos găsiţi 10 întâmplări oribile în care actorul principal este Timur cel Şchiop, unul dintre cele mai crude personaje istorice. 

Piramida de cranii din Isfahan

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Isfahan era un oraş persan artistic, prosper, multicultural şi plin de personalităţi intelectuale. Însă oraşului îi lipsea o armată puternică, potrivit List Verse. Într-o după-amiază, când cerul de deasupra oraşului s-a umplut de praf, Timur şi sute de călăreţi se apropiau de poarta de intrare către oraş, însă cetăţenii s-au predat la scurt timp. În acel moment, Timur Lenk a ales să îi cruţe pe locuitori de măcel. Acesta a lăsat o garnizoană pentru a strânge taxele victoriei. Un grup de localnici tineri au încercat să se opună cuceririi şi taxelor uriaşe impuse. Atunci când Timur a aflat de actul de trădare s-a răzbunat pe întregul oraş. Bărbatul a ordonat ca fiecare bărbat, femeie şi copil să fie ucişi. De asemenea, Timur şi-a instruit trupele să numere fiecare persoană decapitată, cei care nu îndeplineau cerinţa erau decapitaţi. Un istoric susţine că existau 28 de turnuri a câte 1.500 de cranii. Aproximativ 70.000-100.000 de persoane (minus cei care au avut ascunzători bune) au fost ucise. Chiar şi vacile, pisicile şi câinii din oraş au fost ucise. 

Singurul ”monstru” real din istorie

Credit: Wikimedia

Spartacus, liderul rebelilor sclavi, sau Hannibal, generalul crud, erau ”monştrii” cu care erau speriaţi copiii în străvechiul Imperiu Roman. Grecii antici îl aveau pe Minotaur, însă pentru a înţelege cu adevărat cum trebuie atribuită denumirea de ”monstru” putem lua în calcul ordinele pe care le-a dat în timpul răzbunării din Isfahan. 

Acesta a ordonat ca femeile şi copiii să fie duşi în afara oraşului, iar copiii sub vârsta de şapte ani să fie puşi separat. Apoi a ordonat oamenilor săi să treacă cu caii peste copii. Atunci când consilierii şi mamele copiilor au văzut ce s-a întâmpat au căzut în genunchi în faţa liderul pentru a-l implora să nu îi ucidă. Însă nu a ascultat, s-a enervat şi a trecut cu calul peste aceştia spunând ”Acum vreau să vad cine îndrăzneşte să nu mă urmeze”, potrivit relatărilor vremii.

Decapitările din Bagdad

Autorul sirian Ibn Arabshah notează momentul în care Timur a decis să asedieze Bagdadul, considerând acţiunea ca un ”pelerinaj al distrugerii”, după cum a afirmat şi el. În lumea culturii şi a intelectualităţii, Bagdadul era considerat o perlă şi una dintre cele mai culturalizate capitale ale Islamului. Trupele lui Timur au pătruns în oraş ”precum lăcustele”. În primă fază, oraşul a putut contracara atacul, mulţi dintre oamenii lui Timur fiind ucişi, însă în cele din urmă atacul a fost un succes. Timur trecuse anterior prin apropierea oraşului, însă nu l-a considerat niciodată o ţintă până când liderul şi protectorul oraşului, sultanul Ahmad, a râs de handicapul fizic al lui Timur. 

În timpul asediului din vară se spune că aerul era atât de fierbinte încât păsările cădeau din cer, trupele ce păzeau zidul îşi aplasau căştile pe un băţ pentru a părea că apără zidul după care se întorceau acasă pentru a se feri de căldură. Atunci când Timur cel Şchiop a observat gestul de slăbiciune a plănuit un atac general. 

Soldaţii au început să amplaseze scări pe zid, iar localnicii deşi au încercat să scape au fost ucişi de arcaşi. Şi aici soldaţii au fost instruiţi să adune capete, cel puţin două de soldat. Aproximativ 90.000 de oameni, în mare parte musulmani, au fost ucişi în acel atac. Cele 90.000 de capete au fost amplasate în 20 de turnuri. 

Foto: Arhivă

Inamicul hinduşilor

Timur cel Şchiop susţinea că adevăratul motiv pentru care a atacat India, în septembrie 1398, era reprezentat de toleranţa pe care sultanul din Delhi o avea faţă de hinduşi. Scopul invaziei era de corectare a acestei situaţii. În timpul atacului din regiunea nordică a Indiei, Timur Lenk a capturat 100.000 de hinduşi. În cele din urmă a fost pus în faţa unei armate superior numerică, dar slăbită de războaiele civile. Pentru a distruge cei 120 de elefanţi din armata sultanului, Timur a apelat la un gest cu adevărat şocant. Acesta deţinea nenumărate cămile pe spatele cărora a plasat cantităţi mari de lână căreia i-a dat foc. Animalele au fost trimise căre liniile inamice unde au incendiat tabăra indienilor.

După această victorie, Timur s-a întors în Samarkand cu 90 de elefanţi împodobiţi cu pietre preţioase. 

Inamicul creştinilor

Cavalerii Ospitalieri erau printre ultimii soldaţi ai cruciadelor creştine din Anatolia şi Smyrna. Au fost printre puţinele grupuri de războinici creştini ce au luptat împotriva otomanilor şi a turcilor. Însă, atunci când Timur s-a oferit să-i lase să trăiască, aceştia au refuzat oferta. Desigur, în urma nesupunerii a urmat atacul, iar după victorie capetele cavalerilor ucişi au fost amplasate pe beţe. Sivas, aflat în prezent în Turcia, a fost atacat în 1399, Timur le-a promis soldaţilor că nu vor exista victime dacă se vor preda, iar trupele s-au supus. Timur s-a ţinut de cuvânt prin faptul că a îngropat de vii 3.000 dintre soldaţi. 

Inamicul islamului

În decembrie 1400, trupele lui Timur mărşăluiau către Siria. Cetăţenii din Damasc puteau observa cum în spatele armetei ce mărşăluia se ridica fumul oraşelor incendiate Alep şi Hama. Sultanul din Egipt a apelat la o armată de mameluci pentru a apăra oraşul. Trupele au rezistat atacurilor timp de o lună de zile, însă, în cele din urmă s-au predat. Timur a primit o răscumpărare uriaşă pentru a opri atacurile. Mulţi localnici au fost ucişi în moduri oribile, striviţi în presele pentru producerea vinului, arşi sau torturaţi. Violul era un alt mod de instalare a terorii extrem de comun. Deşi Timur cel Şchiop se considera musulman, unele dintre cele mai oribile atacuri le-a realizat împotriva musulmanilor. În unele regiuni din prezent, cea mai mare insultă pe care o poţi adresa unui copil este să-l numeşti ”Timur”.

Inamicul lumii civilizate

Ginghis Han era responsabil pentru milioane de morţi, însă Timur se apropia de aceeaşi performanţă. Timur nu permitea existenţa unei forme de guvernământ în locurile pe care le cucerea, iar libertatea religioasă nu era un lucru permis. Chiar şi în prezent, la 600 de ani de la aceste atacuri, oraşele încă încearcă să se recupereze. Într-o anumită măsură, Timur poate fi considerat mult mai crud decât Ginghis Han. Deşi cel din urmă a ucis mult mai multe persoane, viaţa în cadrul imperiului era mult mai diferită, potrivit List Verse. 

Bătălia monştrilor – Ankara

Credit: Wikimedia

Una dintre cele mai puternice lupte din istorie a fost cea dintre Timur şi sultanul otoman Baiazid. Deşi iniţial au fost duse tratative prin intermediul diplomaţilor fiecărei tabere, totul s-a schimbat când armata lui Timur l-a ucis pe fiul lui Baiazid, prinţul Ertugrul, în timpul bătăliei din Sivas. 

După o scrisoare pe care sultanul i-a trimis-o lui Timur Lenk, în care aducea jigniri trupelor lui, bărbatul a decis să pornească atacul. În timp ce Baiazid a încercat să îl atragă pe Timur cât mai departe de capitală, trupele lui au suferit din cauza lipsei apei şi a condiţiilor din deşert. Când Baiazid a ajuns la locul bătăliei, trupele sale erau extenuate. Între timp, Timur a ordonat secarea râului ce se afla la locul bătăliei, singurul loc în care exista apă erau fântânile otrăvite de Timur. Cele două armate erau imense, unii istorici susţin că ar fi fost compuse din 1,6 milioane de soldaţi, în cazul lui Timur, şi 1,4 milioane în cazul lui Baiazid. 

Baiazid nu a dorit să recunoască înfrângerea şi a luptat până la distrugerea completă a armatei. Fiii sultanului au reuşit să scape, însă Baiazid şi soţia sa au fost prinşi. 

Otomanii devin otomani

După ce l-a capturat, Timur l-a amplasat pe Baiazid într-o cuşcă din sticlă. Acesta expunea cuşca de sticlă în timpul cinelor în care avea oaspeţi, în timp ce soţia sultanului servea oaspeţii dezbrăcată. Se spune că acesta era extrem de disperat de ruşinea pe care o trăia el şi soţia sa, astfel că s-a sinucis, lovindu-se cu capul de geamul cuştii. 

Profanarea corpului său a fost urmată de milioane de morţi în secolul XX

În anul 1941, cercetătorii sovietici Tashmuhammed Kari-Niyazov şi Mikhail Gerasimov au fost trimişi de către Stalin să exhumeze corpul lui Timur cel Şchiop, pentru a-l studia. Scopul era de a verifica autenticitatea mormântului şi dacă era cu adevărat invalid. Cei ce păzeau mormântul i-au avertizat pe specialişti cu privire la un blestem străvechi, însă aceştia nu au ţinut cont. Bucăţile cadavrului au fost împachetate şi aduse în Moscova. Două zile mai târziu, germanii au invadat Uniunea Sovietică. Germanii avansau rapid către fluviul Volga, bătălia de la Stalingrad devenind cea mai sângeroasă bătălie din istorie. Astfel, Stalin a decis trimiterea înapoi a rămăşiţelor lui Timur şi înhumarea acestora. Germanii s-au predat la scurt timp după ce rămăşiţele lui Timur au ajuns în mormânt. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: