Pentru grecii din trecut, paradisul era doar o altă parte a Infernului, o lume guvernată de Hades. Atlas Obscura notează că doar oamenii şi semizeii, precum Orfeu, puteau pătrunde în Infern prin intermediul parcurgerii unui traseu subteran. Precum infernul lui Dante, şi cel al lui Hades era împărţit în mai multe zone, unde persoanele decedate ajungeau în funcţie de viaţa pe care au avut-o.
Tăbliţele din aur erau utilizate sub forma unui ”paşaport” ce facilita calea decedatului către Câmpiile Elizee, unde ajungeau sufletele celor virtuoşi. Majoritatea au fost descoperite în mormintele din Grecia şi Mediterană.
Inscripţiile oferă sfaturi despre modul în care decedatul ar trebui să se comporte în paradis şi acţiona sub forma unei amulete. În secolul XIX, patru tăbliţe remarcabile au fost descoperite în cimitirul din Thurii, în sudul Italiei. Inscripţiile descriu cât de sfânt, aproape divin, era decedatul. Într-o tăbliţă descoperită în Petelia, Italia este prezentată ca o adevărată hartă a paradisului. Instrucţiunile îi spun decedatului să treacă printr-o pădure albă de chiparoşi şi apoi să meargă spre Lacul Amintirilor şi să rostească mesajul ”Sunt fiul lui Ge şi a înstelatului Uranus. Te rog oferă-mi apare rece a Lacului Amintirilor, căci sunt însetat”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: