Pe parcursul celor 57 de ani de căsătorie, Clementine l-a ajutat pe soţul său să iasă atât din probleme politice cât şi personale. Conform History, deşi femeia nu a ieşit în evidenţă, ea era forţa din spatele prim-ministrului britanic. Chiar şi Winston Churchill a declarat că ea este persoana din spatele succesului său.
Clementine s-a născut într-o familie cu părinţi aristocraţi, iar prima parte a vieţii sale a fost marcată de scandaluri. Părinţii acesteia, Blanche Hozier şi Henry Montague Hozier, nu se suportau unul pe celălat şi erau atât de neloiali unul celuilalt încât unii apropiaţi credeau că niciunul dintre copii nu era al lui Henry. Bărbatul a părăsit-o pe Blanche pe când Clementine avea şase ani.
Având în vedere situaţia familiei, Blanchet s-a temut să o scoată în societate pe fiica sa, aşadar a lăsat-o pe o mătuşă de-a sa să facă onorurile. În cadrul unui interviu din 2002, fiica lui Clementine, Mary, a dat vina pe acea perioadă pentru anxietate şi lipsa de încredere de care suferea mama sa. În 1904, când Clementine avea 19 ani, a mers la o serată unde l-a întâlnit pe Winston Churchill care avea atunci 29 de ani. Bărbatul era deja membru al parlamentului şi era cunoscut pentru ambiţia sa şi modul în care a scăpat din captivitate în timpul celui de-Al Doilea Război al Burilor. Însă Clementine nu era impresionată.
Patru ani mai târziu, Clementine se întâlneşte din nou cu Winston la o cină. De data aceasta s-au plăcut reciproc şi după câteva luni cei doi s-au căsătorit (1908). Precum femeia, şi Churchill supravieţuise unei copilării dureroase. Părinţii săi erau reci şi distanţi, aceştia îl lăsau la şcoală pentru o perioadă lungă de timp şi îl neglijau. Cea mai apropiată relaţie a acestuia din copilărie era cu dădaca lui. Winston era mereu plin de datorii, însă era ambiţios şi îşi dorea o carieră în politică. Bărbatul a ajuns membru în parlament prin diferite abuzuri care i-au adus faimă şi au stârnit controverse.
Şi-ar fi dorit să devină om de stat dacă s-ar fi născut cu pantaloni în loc de fustă
Clementine era, de asemenea, ambiţioasă, însă şi-a canalizat ambiţia către soţul său. ”Femeia a declarat ca şi-ar fi dorit să devină om de stat dacă s-ar fi născut cu pantaloni în loc de fustă,” a declarat biografa Clementinei, Sonia Purnell.
Clementine nu a devenit niciodată politician, dar l-a ajutat pe soţul său. Aceasta l-a susţinut pe Winston chiar şi în momentele în care puteau pierde totul. Atunci când el a insistat să fie voluntar în Primul Război Mondial pentru a-şi redresa imaginea după campania dezastruoasă din Gallipoli, femeia l-a susţinut, avertizându-l să nu se întoarcă prea repede de pe front. Aceasta l-a sfătuit în problemele politice complexe şi i-a oferit încredere în sine atunci când acesta avea stări depresive pe care el le denumea ”câinele negru”.
Deşi Clementine a avut cinci copii cu Winston, femeia a petrecut puţin timp cu aceştia. Femeia şi-a concentrat toată atenţia şi puterea pentru a-l ajuta pe soţul său. Moartea uneia dintre fiice la doar doi ani i-a traumatizat pe ambii membri ai cuplului. Atunci când s-a născut următoarea fiică a cuplului, Mary, cei doi au decis să o crească într-un mod diferit. A fost singura fiică a cuplului care a crescut fără să se devină alcoolică, să consume droguri, să se confrunte cu divorţul sau cu tentative de sinucidere. Cea mai mare fiică a cuplului, Diana, s-a sinucis prin intermediul unei supradoze în 1960, Randolph a avut întotdeauna tentative de sinucidere, iar Sarah s-a căsătorit de trei ori.
Cuplul petrecea în mare parte timpul separat din cauza programului solicitant al lui Churchill, dar îşi trimiteau des scrisori. ”Îi spun lui Clementine totul,” i-a mărturisit Winston preşedintelui american Franklin Delano Roosevelt.
Deşi în societate erau un cuplu apreciat, se certau frecvent din cauza lipsei lui sau a perspectivei politice mult mai liberale a femeii. Clementine se confrunta deseori cu depresia şi pleca în vacanţe singură. În cadrul unei vacanţe din 1935 ar fi avut o aventură cu artistul Terence Philip.
În 1943, când Churchill se confrunta cu pneumonie şi probleme cardiace, Clementine a zburat în Cartagina pentru a-l îngriji. În timpul zilelor negre ale celui de-Al Doilea Război Mondial, Churchill a fost considerat un erou, o personă ale cărui discursuri încurajau britanicii şi aliaţii acestora. Cuvntele lui Churchill erau despre evacuarea din Dunkerque, dar s-ar fi putut referi de asemenea la soţia sa Clementine, femeia care l-a ajutat să înfrunte cele două Războaie Mondiale.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: