În cadrul show-ului denumit Stryx, vedeta era Amanda Lear, un animator francez şi un simbol gay care a fost muză pentru David Bowie şi Salvador Dali în 1960, însă acesta s-a reinventat şi a devenit o ”regină” disco în Italia, Franţa şi Germania în anii ’70, informează Atlas Obscura.
Enzo Trapani, scenarist şi directorul televiziunii, era cunoscut pentru firea sa enigmatică şi creativă. În cadrul unui interviu acesta a avut o chemare în timpul nopţii despre lipsa reprezentaţiilor la o televiziune naţională. El a întrebat de ce nimeni nu face un show despre el. ”Vezi tu… eu sunt diavolul”, concluziona el.
Însă nu se ştie dacă a fost vorba despre un simplu zvon sau dacă Trapani a inventat povestea, ulterior acesta a declarat că inspiraţia i-a venit în timp ce mânca salam cu smochine şi că a dorit să creeze un muzical.
Un an mai târziu a publicat Stryx, un variete neopăgână. Decorul semăna cu cel al conducătorului lumii de jos. Televizoarele color erau încă o noutate în gospodăriile italienilor, iar Trapani a decis să folosească Stryx pentru utilizarea noilor tehnologii – gheaţa carbonică, lentilele pentru distorsionare şi efectele speciale. După strigătul ”Doamnelor şi domnilor Diavolul”, pe scenă urcau o serie de demoni, goblini şi dnasatori. Un expert în ezoterism explica fundamentele chiromanţiei, kabbalah şi tasseografiei. Performerii realizau un dans al celor şapte văluri, realizau sacrifiu uman sau erau marcaţi de un actor deghizat în Caligula.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: