Care sunt motivele care îi făceau pe vechii cartografi să se teamă de spaţiile goale
Cercetătorii susţin că cei care creau hărţi în urmă cu câteva secole erau motivaţi de horror vacui, teama unui artist de a lăsa spaţii nelucrate sau goale în arta sa, scrie National Geographic.
Chet Van Duzer, istoric al hărţilor, a găsit zeci de astfel de documente în care cartografii au umplut spaţiile goale de pe hartă cu munţi inexistenţi, monştri, oraşe şi alte ilustrări gratuite.
Van Duzer, care şi-a prezentat ideea la o conferinţă recentă la Universitatea Stanford, a susţinut că unii cercetători au fost sceptici cu privire la motivul care a stat la baza ilustrării acestor lucruri în hărţi. Altfel spus, cercetătorii au pus la îndoială că aversiunea pentru spaţiile goale a avut o influenţă importantă în crearea hărţilor.
Van Duzer a susţinut în apărarea sa că horror vacui era răspândit printre cartografi, în special în secolele XVI şi XVII. Spre exemplu, o hartă a lui Caspar Vopel din 1558 include nu numai monştri de mare şi corăbii, ci şi căsuţe cu text unde descria caracteristicile terenului. Vopel putea pune această informaţie la marginea hărţii, dar a ales să umple oceanele cu aceasta.
Un alt motiv, menţionat de Van Duzer, este acela că oamenii doreau să-şi ascundă ignoranţa. Un exemplu în acest sens este o hartă de-ale lui Pieter van den Keere. În acea perioadă, interiorul Americii de Nord nu fusese cartat, iar în loc să lase acel spaţiu gol, van den Keere l-a umplut cu un model decorativ în formă ovală.
De asemenea, nici interiorul Africii nu era cartat în întregime, dar erau texte care îl descriau în detaliu, iar cartograful s-a bazat pe acestea pentru a realiza continentul. Totuşi, unele surse erau nesigure, astfel că pe această hartă râul Niger curge pe o porţiune de aproape 100 de kilometri sub pământ. În realitate, acest lucru nu se întâmplă.
Cartografii ar fi fost motivaţi şi de piaţă. Aristocraţii şi alţi oameni bogaţi care plăteau pentru aceste hărţi se aşteptau ca ele să fie frumos realizate şi decorate.
Din păcate, nu se pot cunoaşte cu precizie motivele care îi determinau pe cartografi să realizeze operele atât de complexe, probabil este un cumul dintre cele menţionate anterior sau există şi altele încă nedescoperite.
Această tradiţie a început să dispară la mijlocul secolului al XVIII-lea, observându-se că hărţile devin din ce în ce mai simple şi mai realiste, cu zone neexplorate lăsate goale. „Cartografii au început să conceapă hărţile ca pe ceva mai ştiinţific”, a conchis istoricul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Hărţile care prezintă lumea din mai multe perspective. Unele sunt surprinzătoare