Aşadar, în decembrie 1942, guvernele din Statele Unite, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică ştiau că fuseseră exterminaţi deja circa două milioane de evrei şi încă cinci erau în pericol de a fi omorâţi, relatează War History Online.
Conducerile nu au făcut nimic pentru a-i ajuta pe cei care căutau azil pentru a scăpa de genocid.
În martie 1943, Viscount Cranborne, ministru în cabinetul Churchill, a recomandat ca evreii germani să nu fie consideraţi un caz special, susţinând că Marea Britanie este deja plină pentru a mai accepta refugiaţi.
Până acum, istoricii au presupus că Aliaţii au aflat de Holocaust atunci când trupele acestora au găsit lagărele de concentrare.
Documentele au fost găsite de Dan Plesch, autor al cărţii Human Rights after Hitler şi profesor la Centre for International Studies and Diplomacy la SOAS University of London, când efectua studii în arhivele ONU. Documentele cuprind mărturii ale martorilor, care au putut fi scoase din lagăre şi informaţii culese de mişcările de rezistenţă din ţările aflate sub ocupaţie.
Aceste arhive au fost ţinute la secret timp de peste 70 de ani după terminarea războiului, deci doar foarte recent au fost făcute disponibile. Pentru a obţine accesul, un cercetător are nevoie de aprobarea secretarului general al ONU şi al guvernului ţării de provenienţă a cercetătorului.
Oficialii Memorialului Holocaustului din Israel, Yad Vaşem, au susţinut că deşi Aliaţii erau conştienţi de existenţa lagărelor, aceştia nu ştiau amploarea crimelor comise de nazişti, iar şocul exprimat de liderii aliaţi atunci când au eliberat aceste lagăre este mărturie a faptului că nu erau pregătiţi pentru realitatea exterminărilor în masă din timpul Holocaustului.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Povestea INCREDIBILĂ a femeii care a salvat mii de copii de Holocaustul nazist