A existat cu adevărat poetul Homer? Iată cinci aspecte mai puţin cunoscute despre viaţa vechilor greci

History Extra prezintă cinci aspecte mai puţin cunoscute din trecutul Greciei. 

Existenţa poetului Homer este incertă

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Se crede că poetul Homer a trăit în secolul VIII î.Hr. la 500 de ani după evenimentele pe care el le descrie în Iliada. Însă şi în prezent există controverse privind existenţa lui Homer ca o singură persoană. În decursul anilor, aproximativ 19 oraşe au susţinut că Homer s-a născut pe meleagurile lor, inclusiv Atena şi Chios. 

În general, Homer este descris ca fiind un bărbat orb cu barbă. Faimoasele sale lucrări reprezintă o moştenire a unei tradiţii orale de transmitere a poveştilor şi legendelor generaţiilor viitoare. Lucrările lui Homer au început să apară într-un moment favorabil, la începutul apariţiei scrierilor în noul alfabet grecesc, dar şi a existenţei scribilor. 

Desigur, în decursul anilor, moştenirea lăsată de Homer umanităţii nu a încetat să fascineze literatura din prezent. 

În trecutul Greciei existau nenumărate poveşti privind fiinţele supranaturale şi papirusuri veritabile cu poţiuni şi vrăji

Întâlnim prima oară magia în Odiseea lui Homer, cunoscutul poem scris în secolul VIII î.Hr. Conform poemului, eroul Odiseu o întâlneşte pe vrăjitoarea Circe care realizează o poţiune ce îl schimbă echipajul lui Odiseu în porci. Într-o altă operă, Elena din Troia prescrie ”pharmakon” soldaţilor soţului său Menelaus. În ultima carte a Odiseei, Homer descrie spiritele lui Ahile şi pe Agamemnon din Hades.  Aceste pasaje prezintă cum funcţiona magia şi vrăjitoria în Epoca de Bronz a Greciei (XII î.Hr). 

Poetul Pindar adaugă detalii noi despre credinţele supranaturale din Grecia Antică prin prezentarea modului în care morţii erau conduşi către regatul lui Hades. Alte două fragmente din poeme descriu paradisul şi tranziţia sufletelor. În general, grecii, precum egiptenii anteriori lor şi romanii care au apărut după ei, sunt popoare foarte superstiţioase. 

Femeile erau considerate ”bărbaţi incompleţi şi diformi”

Dintre cele 60 de tratate scrise de către cei 20 de scriitori hippocraţi, 11 sunt despre ginecologie. Hippocraţii considerau că femeile sunt alcătuite  din carne moale şi mult mai poroasă decât cea a bărbaţilor. ”Porozitatea” era considerată ca fiind provocată de absorbţia umidităţii sub forma sângelui eliberat în fiecare lună în timpul menstruaţiei, iar porozitatea era asociată fluidelor menstruale şi de lubrificare ale femeilor. 

Cheaguri de sânge apărute în sistemul venos al femeii de la nivelul sânilor reprezenta faptul că femeia înnebuneşte. În vechea Grecie se credea că lipsa mentruaţiei poate provoca diferite boli fizice şi psihologice, virginele fiind în special susceptibile la acestea. În esenţă, diferenţele psihologice dintre femei şi bărbaţi susţineau accepţiunea că femeile erau fizic şi mintal inferioare bărbaţilor. Spre deosebire de Hippocrate, Aristotel considera că menstruaţia nu era benefică. Aristotel susţinea că femeile au două utere, în cel din dreapta se năşteau băieţii şi în cel din stânga fetele. 

Tucidide (460-400 î.Hr), părintele ”istoriei ştiinţifice”

Fiind un istoric, filozof politic şi general, Tucidide a devenit faimos pentru Istoria Războaielor Peloponeze. Opera i-a conferit autorului titulatura de părinte al ”istoriei ştiinţifice” datorită cercetărilor riguroase, a observaţiilor şi a analizelor privind cauzele şi efectele. 

Elefantul a fost prima armă pentru distrugere în masă

Războaiele Pyrrhice (280-275 î.Hr.) au fost importante datorită utilizării elefanţilor de către greci împotriva romanilor. Sursele istorice sugerează că indienii au fost primele persoane care au utilizat elefanţii ca instrument de războl, conform scrierilor Sanscrite. 

Însă în timpul bătăliei din Gaugamela din 331 î.Hr, perşii au utilizat 15 elefanţi. Iar împotriva lui Porus, Alexandru cel Mare a fost nevoit să facă faţă celor 100 de elefanţi în timpul bătăliei de pe râul Jhelum. Însă aceasta a reprezentat o confruntare minoră faţă de cei 6.000 de elefanţi trimişi de regele Imperiului Nanda pentru a opri invazia lui Alexandru. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: