Chinul pe care îl suportau marii cântăreţi până acum 100 de ani. De ce Vaticanul castra toţi băieţii care intrau în cor
Deşi castrarea era o metodă folosită încă din Antichitate, doar la începutul secolului al XVI-lea procedura a început să fie folosită ca sacrificiu pentru muzică, relatează The Vintage News.
Prin renunţarea la organul genital, băieţii îşi puteau păstra vocea subţire şi pură. Deşi Biserica Catolică nu a privit cu ochi buni această metodă, se pare că aceştia au încurajat castrarea băieţilor din coruri. Se cunoaşte că, din 1599, mulţi cântăreţi castraţi erau admişi în corul papal.
Mai mult decât atât, unii dintre aceştia au devenit extrem de faimoşi şi de bogaţi. Desigur, mulţi dintre băieţii care au trecut prin această procedură nu au atins nivelul de star, dar acest lucru nu împiedica familiile sărace să-şi castreze fiii în speranţa că vor ajunge bogaţi şi vor oferi astfel prosperitate întregii familii. Se estimează că în secolele XVII şi XVIII aproximativ 4.000 de băieţi erau castraţi în fiecare an.
În acea perioadă, băieţii care prezentau un talent pentru cântat erau de obicei castraţi înainte de a atinge pubertatea.
Pentru că procedura nu este suficient de şocantă în sine, la acea vreme nu exista anestezie şi igenă. Existau câteva metode care puteau face mai mult rău decât bine, anume consumarea de opiu sau baie în apă rece. Nu este de mirare că mulţi copii nu supravieţuiau. De asemenea, supravieţuitorii erau afectaţi grav de schimbările hormonale. În afară de dezvoltarea trăsăturilor feminine, aceştia mai avea probleme cu greutatea.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, metoda şi-a pierdut din popularitate. Abia în 1870 Italia a interzis castrarea din raţiuni artistice, dar Vaticanul a continuat să aibă astfel de cântăreţi până în 1903.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Culmea sacrificiului: păianjenii se castrează pentru a lupta mai bine
Ce a păţit un jurnalist care a publicat un document papal extrem de important aflat sub embargo