În ciuda acestor relatări ale textelor antice ebraice, canaaniţi au supravieţuit, iar descendenţii lor moderni sunt libanezii, scrie Science Alert.
Savanţii de la Wellcome Trust Sanger au colaborat cu o echipă internaţională de cercetători pentru a analiza genomurile a cinci indivizi care trăiau acum aproximativ 1.700 de ani în regiunea Levantului.
ADN-ul acestora a fost comparat cu cel preluat de la 99 de indivizi libanezi, descoperindu-se o potrivire semnificativă între cele două populaţii.
În sursele biblice, ocupanţii zonei din Orientul Apropiat din Epoca Bronzului erau numiţi canaaniţi, o populaţie care se învecina la nord cu Anatolia (Turcia modernă), la est cu Mesopotamia şi la sud cu Egiptul.
Conform surselor greceşti, culturile Epocii Fierului din Orientul Apropiat care au venit după canaaniţi erau numiţi fenicieni, un conglomerat de cetăţi-oraş ale căror locuitori erau renumiţi pentru navigaţia pe mare şi care au fost responsabili pentru elaborarea unuia dintre primele alfabete.
Deşi există legături clare de religie şi cultură între fenicieni şi canaaniţi, detaliile despre legătura dintre cele două culturi au lipsit. Acest lucru se datorează şi faptului că populaţiile Canaanului foloseau pentru scris papirus în loc de tăbliţe de lut, ceea ce a însemnat mai puţin material conservat.
Grecii antici sugerau că acest popor provenea din est, din jurul Golfului Persic, dar cercetătorii moderni nu au găsit nicio dovadă care să confirme această ipoteză. Se crede însă că rădăcinile canaaniţilor sunt reprezentate de popoarele neolitice care s-au stabilit în regiune acum 10.000 de ani.
Migraţiile de acum 6.600 – 3.500 de ani au contribuit şi ele la formarea noii populaţii.
Claude Doumet-Serhal, directorul excavărilor de la Sidon, a precizat că „pentru prima dată, avem dovezi genetice care confirmă o continuitate substanţială în regiune, de la canaaniţii Epocii Bronzului până în ziua de astăzi. Aceste rezultate confirmă şi continuitatea observată de arheologi”.
Din păcate, în zonă, astfel de studii sunt rare, întrucât clima nu este potrivită pentru păstrarea ADN-ului. Marc Haber, autorul principal al acestui studiu, susţine că „faptul că am putut extrage şi analiza ADN-ul rămăşiţelor umane vechi de 4.000 de ani este o surpriză plăcută, ştiind că acesta nu se conservă bine într-un climat cald – arid”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Acesta este cel mai vechi cântec din lume, scris în urmă 3.500 de ani. Cum sună acesta – AUDIO
Descoperire foarte rară în Israel, ce datează de acum 3.300 de ani (GALERIE FOTO)