Planul secret prin care şase oameni urmau să fie îngropaţi de vii în piatra din Gibraltar. O decizie a lui Hitler i-a salvat – Galerie Foto

La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, un mit privind piatra din Gibraltal a început să circule. În interiorul său se credea că ar fi fost o peşteră în care ar fi încăput şase oameni, locul fiind sigulat din afară. Conform legendei, bărbaţii din interiorul trebuiau să supravieţuiască în interior timp de un an pentru a observa activităţile germanilor, pentru ca Gibraltarul să nu pice în mâinile naziştilor, informează Amusing Planet.

Zvonurile privind camera secretă au persistat pentru un timp îndelungat, exploratorii petrecând o perioadă lungă de timp explorând tunelele existente din Gibraltar, în speranţa că vor găsi rămăşiţe umane. Însă primele dovezi au apărut după zeci de ani de la sfârşitul  războiului. În 1997, o echipă de cercetători  a simţit un vânt puternic provenind dintr-un tunel, ce a dus la descoperirea unei zone vaste de-a lungul vârfului sudic al pietrei. 

Exploratorii au spart un zid de cărămidă şi au descoperit o uşă în spatele căreia se afla un post de observare izolat cu plăci de plută împotriva frigului şi a sunetului, aerisiri şi rămăşiţe dintr-o biciletă. Camera secretă a fost denumită ,,Stai în spatele peşterii”. Au durat încă 10 ani până când s-a confirmat: camera a fost un loc din cadrul Operaţiunii Tracer. 

Operaţiunea Tracer a început în timpul celor mai negre zile din Al Doilea Război Mondial. În 1940 Franţa a fost cucerită de germani, Spania fiind ţara ce stătea în calea lui Hitler de cucerire a Gibraltarului, preluând astfel controlul absolut asupra mişcărilor navale din Mediterană. 

Britanicii au simţit ameninţarea şi au demarat Operaţiunea Tracer. Amiralul John Henry Godfrey, director al diviziei navale, a sugerat stabilirea unui post de observare care va putea rămâne operaţional şi în cazul cuceririi Gibraltarului. Postul de observaţie avea să fie amplasat în stânca din Gibraltar. Şase oameni au fost selectaţi pentru a fi sigilaţi în interiorul camerei împreună cu suficiente provizii pentru un timp îndelungat. Dacă unul dintre ei murea în această perioadă, era îmbălsămat şi zidit în podea. Dacă germanii ar fi fost învinşi la mai puţin de un an, bărbaţii ar fi fost eliberaţi. 

Dintre cei aleşi pentru misiunea sinucigaşă, doi erau medici, trei angajaţi ai căilor ferate şi un lider al biroului executiv. Unul dintre recruţi, locotenentul Bruce Cooper, afirma că nu i s-au oferit detalii despre misiunea secretă până când acesta nu a acceptat.  Construcţia camerei a început în 1941, un an mai târziu fiind terminată. Camera avea 13 metri pe 4 metri şi avea două crăpături înguste prin care putea fi văzut golful din Gibraltar, una poziţionată la est şi a doua poziţionată la vest.  În interior exista o toaletă, o cameră radio şi un rezervor cu apă. Informaţiile erau transmise prin intermediul a două generatoare, unul cu manivelă şi altul alimentat de o bicicletă, descoperită de exploratori în 1997. 

Procesele au început în ianuarie 1942, sub supravegherea colonelului Gambier-Parry. Din cauza condiţiilor extreme, un membru din cadrul expediţiei lui Scott i-a antrenat pentru a supravieţui. La sfârşitul verii lui 1942, o echipă completă a fost plasată în cameră. Din fericire pentru bărbaţi, Hitler a renunţat la planul de cucerire a Gibraltarului. Cei şase voluntari au fost eliberaţi la un an, echipamentele fiind scose şi peştera sigilată. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: