Cum ne poate ajuta analiza ADN să aflăm legătura dintre descoperirile arheologilor şi, poate, chiar să reconstituim familia genetică a lui Iisus Hristos? În vreme ce oamenii de ştiinţă încă speră că descoperirile făcute de-a lungul timpului vor putea fi puse cap la cap, pentru a realiza o legătură între Mântuitor şi descendenţii săi moderni, cercetătorul George Busby povesteşte, pentru The Independent, cum totul poate pleca de la descoperirea făcută în Bulgaria de un arheolog bătrân.
Legăturile cu materia genetică identificată pe Giulgiul din Torino sau pe Osuarul lui Iacob nu este, însă, perfect clar, dar dacă într-o zi descoperirile vor fi corelate, atunci, probabil, că vom asista la cea mai mare descoperire despre istoria omenirii, scrie
Gândul.
A fost prima oprire a unei călătorii care se anunţa extraordinară. Într-o zi luminoasă, dar geroasă de ianuarie, povesteşte George Busby, în acest an, am ajuns pe o mică insulă din Marea Neagră, pe coasta estică a Bulgariei. Sveti Ivan a fost, mult timp, o destinaţie favorită a turiştilor şi pentru că pe vremuri acolo era un templu al lui Apollo. Eu, însă, mă aflam acolo pentru a discuta cu bătrân arheolog bulgar despre cea mai importantă descoperire a carierei sale.
În 2010, Kasimir Popkonstantinov a descoperit ceea ce el crede că reprezintă oasele unuia dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ai creştinătăţii, Sfântul Ioan Botezătorul. Cercetătorul era interesat de ceea ce ar putea revela analiza ADN atât despre acele oseminte, cât şi despre altele. Împreună cu un specialist în Scriptură, Joe Basile, omul de ştiinţă a călătorit în jurul lumii filmând un documentar despre dovezile ştiinţifice şi religioase care conectează artefacte arheologice despre care se spune că sunt chiar ale lui Iisus Hristos.
Popkonstantinov a făcut această remarcabilă descoperire atunci când căuta artefacte pe locul unde se afla o biserică din secolul al VI-lea, construită peste o basilică din secolul anterior. Atunci când săpa cu grijă prin noroi în locul unde ar fi trebuit să fie altarul, acesta a dat peste o lespede de piatră şi a fost absolut stupefiat să constate că sub ea se afla o cutie mică din marmură. A ştiut imediat ce este, pentru că, găsită într-o biserică din această parte a Europei care datează din secolul V, era clar că trebuia să conţină o relicvă a unui sfânt sau a unei persoane religioase. Cutia era de fapt o raclă şi, pe măsură ce a continuat să sape, a găsit încă o cutie similară, la aproximativ un metru mai jos. Pe marginea interioară era şi o inscripţie: „Fie ca Dumnezeu să te salveze. Sfântului Ion”.
Când Popkonstantinov a deschis racla, mai târziu, a descoperit înăuntru cinci fragmente de oase. Epitaful de pe cutia mai mică, folosit probabil pentru a transporta oasele în timpul călătoriilor a fost dovada-cheie care l-a condus la ideea că s-ar putea ca osemintele să aparţină Sfântului Ioan Botezătorul. Descoperirea este extrem de importantă, mai ales că Ioan Botezătorul a fost atât discipolul lui Iisus, cât şi vărul său, însemnând că ar putea să aibă ADN comun.
Citeşte continuarea în Gândul!