Cum o armată a Franţei din secolul al XV-lea a fost învinsă de… sifilis

Deşi mortalitatea sa nu poate fi comparată cu ciuma bubonică, era totuşi una dintre cele mai periculoase boli din istoria umanităţii, relatează The Vintage News.

Simptomele sale erau dureroase şi repulsive şi existau doar câteva remedii care oricum nu erau eficiente.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

De asemenea, bolile cu transmitere sexuală, precum sifilisul în cazul de faţă, reprezentau cauza morţii pentru mulţi soldaţi de-a lungul istoriei. Spre exemplu, a fost a doua cea mai întâlnită cauză pentru dizabilitatea şi absenţa de la datorie a soldaţilor americani în timpul Primului Război Mondial.

La început, se credea că sifilisul a fost adus din Americi în Europa de către Columb în anul 1493. Dar un studiu vechi, din 1934, a dovedit că boala exista deja în Europa înainte de 1493.

În vara lui 1494, regele Charles al VIII-lea al Franţei şi armata sa de 50.000 de oameni se îndreptau spre nordul Italiei pentru a cuceri Regatul Napoli şi a-l înlătura pe conducătorul acestuia, Alfonso al II-lea.

Scopul era ca Napoli să devină o bază de unde se puteau lansa campanii militare în Orientul Apropiat în contextul Cruciadelor. Misiunea a fost îndeplinită în februarie 1495. După aceea, soldaţii francezi au celebrat în mai multe moduri, iar după o scurtă perioadă, s-au ales cu boala teribilă cu transmitere sexuală.

Simptomele bolii

Boala începe cu ulcere genitale, urmată de febră şi dureri musculare, iar după câteva luni încep să apară abcese urât mirositoare pe toată suprafaţa corpului. Rănile puteau deveni ulcere, care puteau distruge oasele şi faţa.

Atunci, sifilisul era mult mai sever ca cel de acum şi se răspândea mult mai uşor. Soldaţii lui Charles al VIII-lea erau atât de bolnavi încât armata a trebuit să se retragă.

Apoi, epidemia a început să se răspândească cu o asemenea viteză încât a ajuns în 1497 prin toată Franţa, Elveţia, Germania, Anglia şi Scoţia. În anul 1500 sifilisul a ajuns în ţările scandinave, Ungaria, Grecia, Polonia şi Rusia. Exploratorii au dus boala în Calcutta, India, în 1498, iar în 1520 a ajuns în Africa, Orientul Apropiat, China, Japonia şi Oceania.

Numele bolii

Întrucât nu exista un nume oficial pentru boală, popoarele îi puneau numele poporului inamic pe care îl credeau responsabil. Francezii o numeau „boala napolitană”, „boala spaniolă” sau „marea variolă”. Englezii şi italienii o numeau „boala franceză”, germanii o numeau „răul francez”, ruşii o numeau „boala poloneză”, polonezii şi perşii o numeau „boala turcească”.

Turcii o numeau „boala creştină”, locuitorii din Tahiti o numeau „boala britanică”, în India era cunoscută ca „boala portugheză”, iar în Japonia era cunoscută drept „variola chineză”.

Numele final al bolii, sifilisul, provine dintr-un poem latin numit Syphilis, sive morbus gallicus (sifilis, sau boala franceză), publicată în 1530 de Girolamo Fracastoro.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Columb a fost reabilitat. Nu el a adus sifilisul in Europa

De ce nobilii au purtat peruci pudrate?

Lenin, revoluţionarul comunist care a MURIT infectat de sifilis de o prostituată franceză. Cum a DISPĂRUT boala din dosarul lui medical

Infecţia cu HIV şi sifilisul – depistate în 15 minute cu ajutorul unui accesoriu pentru telefoanele inteligente