Şase tratamente bizare împotriva epidemiei de ciumă în Evul Mediu

Ciuma este declanşată de bacteria numită Yersinia pestis, iar cercetătorii susţin că aceasta a ajuns în Europa din Asia centrală, cu ajutorul rutelor comerciale. Nefericiţii care au fost afectaţi mureau de obicei după câteva zile, relatează The Vintage News.

Simptomele erau teribile: febră mare, vărsături servere, sângerarea plămânilor şi ganglioni limfatici care apăreau pe corpul victimelor. Aceste vremuri disperate au cerut măsuri disperate, printre care şase tratamente despre care se credea că pot opri această bacterie din a distruge întregul organism. Este lesne de înţeles că acestea nu funcţionau.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Melasă

Melasa este reziduul rămas în urma fabricării zahărului, un sirop extrem de dulce. De asemenea, melasa trebuia să aibă o vechime de cel puţin 10 ani. Siropul era folosit ca medicament pentru alte afecţiuni, precum antidot pentru otravă sau muşcături de şarpe. Se pare că a fost folosit şi ca tratament pentru Moartea Neagră. Există totuşi o mică şansă pentru ca acesta să funcţioneze, datorită bacteriilor care creşteau în sirop pe durata unui deceniu.

Frecarea corpului victimei cu o găină

Întregul ritual era numit „metoda Vicary”, după Thomas Vicary, doctorul englez care a inventat-o. Prima dată, dorsalul unei găini vii era ras şi legat de ganglionii limfatici ai persoanei bolnave. Apoi, când găina se îmbolnăvea, trebuia spălată şi pusă din nou pe victimă până când doar găina sau omul se însănătoşeau. Tehnica era răspândită. Multe găini au fost omorâte şi metoda a ajutat la răspândirea şi mai precoce a bolii.

Lipitorile

Tipul acesta de prelevare al sângelui reprezenta o metodă des întâlnită chiar din antichitate şi era folosită pentru tratamentul unei mari varietăţi de boli. Lipitorile sunt folosite chiar şi în medicina modernă şi este o metodă relativ nedureroasă. În perioada medievală, acesta era o metodă costisitoare, nu mulţi permiţându-şi acest tratament. De aceea oamenii foloseau o metodă mai periculoasă, îşi tăiau venele cu lame bineînţeles nesterilizate, deci pericolul de infecţie era major.

O linguriţă de pudră de smarald

Piatra preţioasă era mărunţită în mojar, iar pudra era amestecată cu apă şi băută ca poţiune. Câteodată amestecau cu mâncare, „pentru gust”.

Aplicarea excrementului uman pe noduli

Probabil cea mai dezgustătoare metodă din această listă. Nodulii inflamaţi ai victimei erau deschişi pentru ca boala să părăsească corpul, apoi un amestec de răşină, rădăcini de flori şi excrement uman era aplicat direct pe răni. Apoi acestea erau înfăşurate. Tratamentul reprezenta probabil începutul unor noi boli.

Baia în urină

Urina era, de asemenea, o substanţă bună la toate, folosită pentru tratarea multor boli. Nivelul maxim de popularitate a fost chiar în Europa medievală, astfel era imposibil să lipsească din această listă. Oamenii bolnavi se „tratau” cu urină de câteva ori pe zi. Se recomanda folosirea a unul sau două pahare de urină. În timpul Morţii Negre, existau afaceri care colectau urina şi o vindeau oamenilor care aveau nevoie.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Marea Ciumă a durat mai mult decât se credea până acum. Care au fost urmările epidemiei din secolul al XIV-lea

Ciuma dansului: sau misterul care a speriat Europa secolului 16

„Moartea neagră” revine: un oraş de 30.000 de persoane a fost izolat complet după ce un bărbat a murit de ciumă bubonică

Adevărul despre Moartea Neagră. Cum s-a răspândit de fapt cea mai devastatoare pandemie din istoria omenirii