John George Haigh, criminalul în serie britanic de la mijlocul secolului XX care îşi dizolva victimele în acid sulfuric
This browser does not support the video element.
Factorii care au jucat rolul principal au fost părinţii extrem de stricţi, iar copilăria a determinat formarea lui care astăzi este cunoscută sub numele de Acid Bath Murderer, relatează The Vintage News.
Părinţii acestuia erau membrii unei secte religioase foarte conservatoare, anume Plymouth Brethren. Au luat măsuri extreme precum închiderea lui Haigh în spaţii mici, fără să-l lase afară şi interzicându-i să se joace cu jucării, pentru că era ceva considerat „păcat”.
Haigh a fost condamnat pentru uciderea a şase persoane, dar el a declarat că a omorât nouă. Criminalul în serie şi-a început ”cariera” ca hoţ, cu iluzia că nu putea fi pedepsit de autorităţi.
Ciudăţenia consta în folosirea de cuve de acid sulfuric cu scopul de a curăţa urmele crimelor. După ce le omora şi le jefuia de obiecte de valoare, le arunca în baia de acid, iar după două zile corpurile erau lichefiate, ceea ce le făcea uşor de scurs în canale.
Metoda folosită s-a întors împotriva lui
Înregistrările poliţiei precizează că Haigh era viclean, dar nu inteligent. A învăţat despre corpus delicti, care sugera că o crimă trebuie dovedită înainte ca persoana acuzată să fie condamnată. Credea că în absenţa cadavrului, crima nu putea fi dovedită.
Totuşi, există multe alte căi care pot indica identitatea criminalului. În acest caz, Constance Lane, prietenă cu văduva bogată pe nume Olive Durand-Deacon, ultima victimă a lui Haigh, a alertat poliţia atunci când prietena acesteia lipsea, astfel pornind investigaţia care a dus la condamnarea lui. Criminalul şi victima se cunoşteau dinainte, Haigh minţind că este un inginer şi stabilind o întâlnire cu aceasta. A împuşcat-o în cap, luându-i apoi bunurile şi aruncându-i cadavrul într-o cuvă cu acid.
Detectivii l-au chestionat cu privire la suspiciunile de furt şi de dispariţie a victimei şi au verificat atelierul, acolo unde ţinea aceste cuve. Detectivii au găsit dinţi, iar dentistul doamnei Durand-Deacon i-a recunoscut ca fiind ai acesteia.
După ce a eşuat în dovedirea nebuniei, acesta a fost spânzurat în Wandsworth Prison, la 10 august 1949. Judecătorii au avut nevoie de doar câteva minute pentru a-l condamna. Astfel, o metodă pe care o credea sigură s-a întors de fapt împotriva lui.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: