Femeile din România în Primul Război Mondial. ”Regina Maria a jucat un rol major, din două puncte de vedere”

Alin Ciupală este profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi secretar ştiinţific al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române, potrivit Mediafax.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Femeia, portretizată în cartea lui Alin Ciupală, înseamnă patriotism, datorie, eficienţă, spirit civic în Războiul Reîntregirii. De la Regină la Curtezană:

”Femeile fuseseră formate, educate, pregătite, precum întreaga societate românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pentru acest moment iar când momentul a sosit, ele au acţionat. Meritul este fără îndoială al lor iar implicarea concretă demonstrează aceasta. Acţiunea feminină a adus o organizare care a lipsit de multe ori la nivelul guvernului, de exemplu, şi o solidaritate care poate fi echivalată, pentru a utiliza un termen actual, cu ceea ce denumim spirit civic. Într-un cuvânt, femeile au fost şi ele acolo, chiar cu asupra de măsură, chiar dacă toată această contribuţie este acum pusă în valoare.”

Primul Război Mondial, momentele cheie şi sunetul de final

Reporter: Cum vede femeia Războiul? Ce are privirea feminină şi nu are cea masculină?

Alin Ciupală: Femeile s-au raportat la război în primul rând din punct de vedere al realizării proiectului naţional, de altfel principala cauză pentru care România intrase în luptă. Din acest punct de vedere nu a existat un interes special feminin, diferit faţă de cel masculin, dimpotrivă. Femeile şi-au însuşit acest proiect şi au înţeles să fie o parte a lui, şi-au asumat o misiune naţională, să o numim aşa, cu toate riscurile şi responsabilităţile care decurgeau de aici. Nici nu putea fi altfel. Femeile fuseseră formate, educate, pregătite, precum întreaga societate românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pentru acest moment iar când momentul a sosit, ele au acţionat. Meritul este fără îndoială al lor iar implicarea concretă demonstrează aceasta. Acţiunea feminină a adus o organizare care a lipsit de multe ori la nivelul guvernului, de exemplu, şi o solidaritate care poate fi echivalată, pentru a utiliza un termen actual, cu ceea ce denumim spirit civic. Într-un cuvânt, femeile au fost şi ele acolo, chiar cu asupra de măsură, chiar dacă toată această contribuţie este acum pusă în valoare.

Reporter: Cum văd curtezanele războiul?

Alin Ciupală: Depinde de înţelegeţi prin curtezane. Dacă ne gândim la prostituatele de război, ele nu au existat, formal cel puţin, în cadrul armatei române, aşa cum există în anumite armate occidentale, aici este adevărat, fără a fi recunoscute oficial. Dacă ne gândim la femeile din spaţiul civil care au găsit în sexualitatea lor un mijloc mai degrabă de supravieţuire, ele au fost. Chestiunea numărului lor mi se pare irelevantă. În tot cazul, după război românii s-au dovedit îngăduitori, nu avem procese, anchete care să aducă în atenţia publică astfel de cazuri. Era cumva firesc, victoria şi realizarea României Mari nu trebuiau tulburate cu astfel de chestiuni. Istoricii astăzi le scot la lumină, atunci contemporanii le-au trecut sub tăcere.

Reporter: Dar Regina?

Alin Ciupală: Regina Maria a jucat un rol major, din două puncte de vedere. În primul rând, a organizat o bună parte a efortului feminin de susţinere a războiului printr-o amplă acţiune sanitară şi logistică, adresată atât militarilor care luptau în prima linie sau se aflau în prizonierat, cât şi populaţiei civile. În al doilea rând, s-a implicat fără ezitare în decizia de la nivelul politic şi a obţinut un sprijin internaţional pentru România care s-a dovedit util în timpul războiului şi mai ales pe parcursul Conferinţei de Pace de la Paris.

Reporter: Care-i imaginea-întâmplarea feminină care s-a întipărit în mintea dvs de istoric?

Alin Ciupală: Dificilă alegere. Poate cea mai prezentă este imaginea a două doamne elegante şi distinse din înalta burghezie bucureşteană care trăgeau după ele, pe drumul spre propria locuinţă, fără alt ajutor, o bârnă grea de lemn, un atât de preţios material în timpul ocupaţiei germane care rechiziţionase tot, mai ales în iernile teribil de grele 1916 şi 1917.

Descrierea cărţii:

Pe 6 decembrie 1916, trupele Puterilor Centrale intrau victorioase în Bucureşti, marcînd practic eşecul campaniei militare române începute la 27 august. Capitala fusese părăsită de autorităţi încă de la sfîrşitul lunii noiembrie, valul de refugiaţi în Moldova fiind întîmpinat de o populaţie locală îngrijorată, notează Mediafax.

Cartea lui Alin Ciupală, Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, apărută recent la Editura Polirom, şi în ediţie digitală, prezintă implicarea României în desfăşurarea Marelui Război din perspectiva rolului pe care l-au jucat femeile în susţinerea efortului de război al ţării. Sînt trecute în revistă acţiunile desfăşurate de numeroase personalităţi feminine ale vremii – cum ar fi Olga Sturdza, Sabina Cantacuzino, Nadeja Ştirbei sau Martha Bibescu – ca fondatoare şi conducătoare ale unor societăţi implicate în organizarea spitalelor de campanie şi a trenurilor sanitare, înfiinţarea de grădiniţe de copii, orfelinate, cantine sau în găsirea unor soluţii pentru uşurarea vieţii prizonierilor români din lagărele din străinătate şi a răniţilor din spitale.

Un loc aparte îi este rezervat reginei Maria, care încă din perioada neutralităţii României a iniţiat pregătirea unei baze de sprijinire a efortului de război din punct de vedere medical şi logistic, fiind unul dintre cei mai activi susţinători (prin acţiuni publice sau în cadrul familiei regale) ai intrării ţării în război alături de puterile Antantei. Autorul prezintă şi aspecte legate de viaţa socială a femeilor din perioada respectivă, arătînd cum activitatea desfăşurată de ele în timpul Primului Război Mondial a determinat modificarea statutului lor în societatea epocii.

„În lung alai, femei şi copii ne cară sus proiectile şi focoase lucitoare, întorcîndu-se la vale cu tuburile trase şi înnegrite […]. Nici nu-şi dau seama că îndeplinesc vreun lucru deosebit, vreo faptă vitejească. Cum se duceau seara la fîntînă, cu doniţele pe umeri, tot astfel ne aduc şi acum hrana gurilor flămînde de oţel […]. Ca o nouă friză a Panateneelor, şirul lor ridică, deasupra slăbiciunilor trecătoare şi a şovăielilor omeneşti, întruchiparea Patriei veşnice, săpată în trupuri şi în suflete, în ţărînă şi în văzduh, mai trainic decît chiar în stînca slăvită a Acropolei.” (Gh.I. Brătianu)

„Într-o zi în spital s-a produs o mare vînzoleală. Venise în vizită Regina Maria. A mers din salon în salon iar al nostru a fost ultimul. Trecea pe la fiecare pat, vorbind cu fiecare rănit în parte. După un sistem al ei, avea în mîna stîngă o hîrtie cît o carte poştală pe care notase detalii despre fiecare – dacă era căsătorit, dacă soţia sa era în Moldova sau în Muntenia sau dacă avea copii. Rămîneau toţi uimiţi că le ştia numele şi uneori avea şi veşti de la familiile lor.” (Dan Dimăncescu)

Cine este Alin Ciupală este profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi secretar ştiinţific al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. De acelaşi autor: Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea. Între public şi privat (2003); Studii moderne (2009). A coordonat volumele: Ipostaze ale modernităţii în Vechiul Regat, vol. I-VI (1998, 2005-2008, 2010; împreună cu Ion Bulei), Despre femei şi istoria lor în România (2004), Orizonturi şi direcţii în cunoaşterea istorică (2009; împreună cu Laurenţiu Constantiniu), Medicine, Hygiene and Society from the Eighteenth to the Twentieth Centuries (2011; împreună cu Constantin Bărbulescu).