Revoluţia care a schimbat lumea din temelii. De ce Revoluţia Industrială a început în Marea Britanie?

Conform publicaţiei History, Revoluţia industrială, care a avut loc în secolele XVIII şi XIX, a fost o perioadă în care societăţile din vestul Europei şi America de Nord s-au transformat din predominant rurale în societăţi unde urbanizarea şi progresul tehnologic era esenţial.

Înainte de această revoluţie, care a început în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fabricarea produselor era manuală sau cu maşinării rudimentare. Industrializarea a marcat o trecere la maşinării puternice cu scopuri particulare, care au dus la posiblitatea producţiei în masă.

Motorul cu aburi a stat la baza Revoluţiei Industriale, care a influenţat industriile siderurgice şi textile. Revoluţia a adus cu sine şi sisteme de transport şi comunicare îmbunătăţite. De asemenea, sistemul financiar a fost schimbat datorită producţiei crescute.

Aşadar, industrializarea a adus o diversitate şi un volum ridicat de produse, iar pentru clasele superioare, un nivel de trai îmbunătăţit. totuşi, păturile sociale inferioare au fost afectate din cauza modificării pieţei forţei de muncă.

Marea Britanie: locul Revoluţiei Industriale

Aşa cum am menţionat anterior, viaţa în Marea Britanie pre-industrializată era în mare parte rurală, unde oamenii se bazau în mare parte pe agricultură. Produsele erau în principal artizanale, comunităţile fabricându-şi bunuri precum mâncarea, îmbrăcămintea şi mobilierul.

Un număr de factori a contribuit la motivul pentru care Marea Britanie a devenit nucleul Revoluţiei Industriale. Aici erau rezerve însemnate de fier şi cărbune, materii prime esenţiale pentru industrializare. De asemenea, Marea Britanie era stabilă politic şi era cel mai mare imperiu colonial, dispunând de cea mai mare varietate de materii.

Alt motiv a fost reprezentat de cererea crescută de produse britanice care a dus la necesitatea unor noi metode mai eficiente de producţie.

Care au fost inovaţiile care au stat la baza industrializării?

În particular, industria textilă a fost transformată de industrializare. Înainte de existenţa fabricilor, îmbrăcămintea era realizată manual, iar comercianţii ofereau materia primă şi echipamentul de bază, rămânând să ia mai apoi produsul finit. Lucrătorii îşi stabileau propriul program, ceea ce făcea dificil pentru comercianţi să stabilească un sistem eficient. De asemenea, numărul produselor era insuficient pentru cererea pieţei. În secolul al XVIII, o serie de inovaţii a condus la creşterea productivităţii. James Hargreaves (1722 – 1778) a inventat o maşină de cusut care era capabilă să producă mai multe cusături în acelaşi timp. Termenul de spinning jenny provine de aici, având un sistem care seamănă cu maşinile de cusut cu pedală cunoscute din casele bunicilor. Termenul jenny este o abreviere a cuvântului engine (=motor). La moartea inventatorului se fabricaseră deja 20.000 de maşinării de acest fel.

Industria fierului a fost de asemenea schimbată.  La începutul secolului al XVIII-lea, Abraham Darby (1678 – 1717) a inventat o nouă metodă de a produce fontă, folosind coxul drept combustibil în loc de mangal. La mijlocul secolului al XVIII-lea, inginerul britanic Henry Bessemer (1813 – 1898) a creat primul proces fezabil pentru producţia în masă a oţelului. Atât fierul, cât şi oţelul, au devenit materiale de bază în construţiile infrastructurii, clădirilor, maşinăriilor, navelor ş.a.

Ultimul (dar nu cel din urmă) este motorul cu aburi. În 1712, englezul Thomas Newcomen (1664 – 1729) a creat primul motor cu aburi, care era folosit în principal pentru a pompa apa din interiorul minelor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, inventatorul scoţian James Watt (1736 – 1819) a îmbunătăţit acest motor şi a putut fi folosit în diverse domenii industriale.

Revoluţia transporturilor

Infrastructura a fost transformată aproape în totalitate. Înainte de Revoluţie şi de inventarea motorului cu aburi, dificultatea cu care erau transportate materialele era însemnată. Metodele principale de transport erau căruţele şi bărcile care mergeau de-a lungul râurilor. La începtulul secolului XIX, americanul Robert Fulton (1765 – 1815) a construit prima barcă eficientă cu motor cu aburi, iar la mijlocul acestui secol existau deja nave care străbăteau Atlanticul.

De asemenea, locomotiva cu motor cu aburi a revoluţionat transportul terestru, putând transporta cantităţi foarte mari de materiale şi produse. La începutul secolului al XIX-lea, inginerul britanic Richard Trevithick (1771 – 1833) a construit prima locomotivă de acest fel.

În 1830, ruta feroviară Liverpool – Manchester a devenit prima care a fost destinată pasagerilor. Deja de la mijlocul secolului XIX, Marea Britanie avea deja mai mult de 6.000 de mile (~9.700 km) de cale ferată.

De asemenea, la începutul secolului XIX, inginerul scoţian John McAdam (1765 – 1834) a elaborat o nouă metodă pentru construcţia de şosele, ceea ce a rezultat în drumuri mai durabile şi de calitate.

Comunicaţiile şi economia

Invenţia telegrafului a stat la baza dezvoltării liniilor de comunicaţie. În 1837, doi britanici, William Cooke (1806 – 1879) respectiv Charles Wheatstone (1802 – 1875), au creat prima linie electrică de telegraf comercială.

Din 1840, drumurile feroviare ofereau şi linii de comunicaţii Cooke-Wheatstone, iar în 1866 o linie de telegraf a fost stabilită peste Atlantic. Revoluţia Industrială a dus, de asemenea, şi la emergenţa unui sistem bancar mai sofisticat datorită dezvoltării industriilor. O piaţă de schimb valutară a fost stabilită la Londra la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar la New York a fost creată 20 de ani mai târziu. În 1776, filosoful Adam Smith (1723 – 1790), care este considerat fondatorul economiei moderne, a elaborat în lucrarea sa The Wealth of Nations un sistem economic bazat pe o piaţă liberă, pe lipsa intervenţiei guvernelor şi pe proprietate privată.

Calitatea vieţii în timpul industrializării

Acesta este un subiect foarte complex, care implică mai multe feluri de discurs, de la sociologie, economie sau filosofie (sau o combinaţie între acestea).

În mare se poate spune că un volum şi o diversitate mai mare a dus la creşterea nivelului de trai, dar acest lucru pentru cel mult clasa de mijloc. Clasa de jos a continuat să aibă multe probleme. Salariile erau mici iar condiţiile de lucru erau periculoase şi deseori insalubre. Insalubre devenau şi oraşele care erau în continuă creştere demografică. Cu tot mai mulţi oameni venind din mediul rural în cel urban, localităţile au devenit supraaglomerate, cu sisteme de canalizare suprasolicitate şi locuinţe care erau şi ele supraglomerate. Acest lucru a dus la lipsa igienei, poluare şi la răspândirea bolilor.

De asemenea, munca manuală era înlocuită de cea mecanică, ceea ce a dus la şomaj ridicat. Totuşi, condiţiile pentru aceşti lucrători au devenit mai bune de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu măsurile legislative care favorizau clasa muncitoare şi posibilitatea formării sindicatelor.

Revoluţia ca fenomen global

Britanicii au făcut tot posibilul să oprească expansiunea acestor noi tehnologii, strategie care a eşuat. În scurt timp, industrializarea s-a extins în Europa, în principal în Franţa, Germania şi Belgia şi peste ocean, în Statele Unite. Aceasta din urmă a devenit cea mai mare putere industrială la începutul secolului al XX-lea.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cele mai mari 50 de invenţii şi inovaţii de la roată încoace

Imprimanta 3D – tehnologia ce va aduce cea de-a doua Revoluţie Industrială

Care este inventia inventiilor?

Când „şi-a luat avânt” omenirea? Pragul critic a fost trecut cu multă vreme în urmă