Ce a dus la prăbuşirea civilizaţiei mayaşe? Arheologii aduc noi dovezi
Conform History, un nou studiu care se bazează pe un număr mare de datări cu carbon asupra unui singur sit arheologic mayaş indică faptul că cele două declinuri ale civilizaţiei din America Centrală (din secolul II, respectiv secolul IX) au fost precedate de pattern-uri similare, sugerând valuri de război, instabilitate socială şi crize politice.
Pe o perioadă mai mare de un deceniu, o echipă condusă de cercetători de la Universitatea Arizona a lucrat la situl arheologic Ceibal din nordul Guatemalei. În urma unui număr impresionant de 154 de datări cu carbon, cercetătorii au fost capabili să reconstruiască o cronologie exactă a tendinţelor care au dus la cele două prăbuşiri ale civilizaţiei mayaşe. Primul a fost declinul preclasic, în scolul al II-lea e.n., iar al doilea a fost declinul clasic din secolul al IX-lea e.n.
Civilizaţia şi-a atins vârful dezvoltării undeva în secolul al VI-lea e.n., construind oraşe impresionante din piatră şi progresând în agricultură, matematică şi elaborarea calendarelor. Teoriile referitoare la cauzele declinului clasic au avut în vedere suprapopulaţia, conflictul militar sau o catastrofă naturală precum seceta; sau o combinaţie între acestea.
Cercetările arheologice de la Ceibal au construit o imagine de ansamblu a acelei aşezări, de la variaţiile populaţiei la cele ale construcţiilor. Deşi înainte se credea că declinul a avut loc gradual, aceste cercetări arată că acesta s-a petrecut în valuri, declinul fiind mult mai complex decât s-a crezut până acum.
Takeshi Inomata, de la Universitatea din Arizona, dezvăluie că, „prima dată, există valuri mai mici, legate de război sau instabilitate politică, apoi vine declinul major, în care multe centre au fost abandonate. Apoi au fost unele recuperări în anumite zone, apoi iar declin”.
Deşi nu se poate spune cu exactitate care au fost evenimentele care au dus la cele două declinuri mayaşe, noul studiu schiţează o imagine mai exactă a tendinţelor. În fiecare caz, a fost vorba de valuri mici de declin, urmate de valuri din ce în ce mai accentuate, până în momentul declinului final.
Inomata şi colegii săi şi-au publicat descoperirile în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences. Datările cu carbon au fost făcute în Japonia, la Paleo Laboratory Company, şi la Universitatea din Arizona, la Accelerator Mass Spectrometry Library.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Arheologii mexicani au descoperit un oraş maya important, ce se întinde pe 22 de hectare (VIDEO)
O nouă descoperire indică data în care calendarul Maya ajunge la final!