Un centru religios neolitic, vechi de 5000 de ani, descoperit în Scoţia, scoate la iveală un lucru uimitor
Centrul religios vechi de 5000 de ani a fost descoperit întâmplător, la începutul anilor 2000, când o familie din Orkney, un arhipeleag de 70 de insule în nordul coastei Scoţiei, a dorit să schimbe peisajul văzut din bucătărie, plantând mac. Folosind un plug de adâncime mică, au dat peste o bucată de piatră interesantă. Arătând-o arheologului Julie Gibson, aceasta a crezut iniţial că este vorba despre o piatră funerară din era bronzului.
Această descoperire implica şi faptul că pot exista rămăşiţe umane, astfel a fost săpat locul unde a fost descoperită piatra, dar în loc să descopere oseminte din era bronzului, arheologii au descoperit un zid din era neolitică.
Credit: Adam Stanford
Zece ani mai târziu, în locul câmpului de mac se găseşte un sit arheologic de 6 hectare, altfel spus de dimensiunea a trei terenuri de fotbal.
Echipa condusă de Nick Card de la Orkney Research Centre for Archaeology a iniiţiat campanii de săpături care durau şase săptămâni în fiecare vară, descoperind, cu ajutorul datărilor cu carbon, că există o continuitate de o mie de ani a acestei aşezări, începând cu anul 3000 î.e.n. Până acum, arheologii s-au concentrat pe mici porţiuni ale sitului, după cum spune şi Card, „am văzut doar vârful aisbergului”. Odată cu creşterea în adâncime se observă schimbări de stil şi de arhitectură, un pattern care reflectă schimbările sociale şi culturale de-a lungul timpului.
Aşa-numita „revoluţie neolitică” a avut loc în insulele britanice acum 6000 de ani. Gradual, populaţia a început să se strângă în mici aşezări, începând astfel modul de viaţă sedentar. De obicei acestea erau construite din lemn, deci foarte puţine urme s-au păstrat până astăzi. La Orkney, însă, unde lemnul este rar, s-a construit din piatră, spre exemplu în aşezări precum Knap of Howar. La Ness of Brodgar, aşa cum a fost denumit situl de către arheologi, este aceeaşi situaţie.
De asemenea, odată cu neoliticul, a venit şi o nouă formă de spiritualitate. În neoliticul timpuriu, s-a constatat construirea a numeroase morminte, dispersate pe toată insula britanică.
Acest centru, însă, arată cu adevărat dimensiunea spirituală a culturilor arhaice. Văzut de sus, situl se aseamănă cu un pachet de cărţi împrăştiat, cu forme rectangulare dispuse aleatoriu, observându-se mai multe structuri construite unele peste altele de-a lungul celor o mie de ani.
Credit: Adam Stanford
Primele structuri descoperite de echipa lui Card au fost reprezentate de o serie de construcţii de formă ovală care erau dispuse radiar.
Ceea ce este particular la această aşezare neolitică, printre altele, este şi faptul că era înconjurat de ziduri masive de 4 metri grosime şi de o înălţime de aproape 2 metri. Card menţionează că „zidurile pun accent pe importanţa a ceea ce se întâmplă aici, şi ca noi astăzi, oamenii din Neolitic care se apropiau de acest loc aveau un sentiment de uimire şi evlavie”.
Credit: Adam Stanford
Mai mult, locaţia acestui sit este centrală în contextul întregului peisaj: se află pe un fel de pod natural între două zone terestre, înconjurat de alte aşezări din acea eră.
Acest complex ceremonial este un exemplu de trend social şi cultural, precedând situl de la Stonehenge cu câteva sute de ani. De asemenea, se crede că olăria îşi are originile în insulele britanice, în Orney.
Mai sunt multe lucruri de cercetat pentru a se vedea adevărata amploare a acestui centru spiritual, dar cel puţin din ceea ce s-a descoperit până acum poate fi trasă o concluzie certă: culturile neolitice ale insulei britanice erau mult mai complexe, cu organizări mai elaborate decât s-a crezut până acum.
Sursa: Archaeology
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Descoperire importantă în România: un sit arheologic de acum 5.200 de ani
UNESCO a înscris 9 noi situri arheologice în patrimoniul său – GALERIE FOTO