În anul 1939, după atacurile germane şi sovietice asupra Poloniei, teritoriul acestei ţări a fost împărţit între cele două puteri, iar partea estică a revenit Uniunii Sovietice. Curând, sovieticii au iniţiat un program de deportare în masă, iar mii de polonezi au fost forţaţi să îşi abandoneze locuinţele şi au fost deportaţi în Siberia, Kazakhstan şi în alte părţi ale Uniunii Sovietice.
Aproximativ 22.000 de polonezi au rămas în Orientul Apropiat, mai ales în Iran, Irak şi în Palestina Britanică. La sfârşitul anului 1942 şi în 1943, lagărele poloneze erau localizate în Teheran, Isfahan, Mashhad şi Ahvaz, iar prima şcoală a fost deschisă în Teheran, oraş în care, peste un singur an, se aflau 10 instutuţii educaţionale poloneze. De asemenea, la orfelinatul din acest oraş se aflau 2.300 de copii.
Copii polonezi, jucându-se într-o tabără întemeiată de Crucea Roşie în Teheran / Sursa: The Vintage News
Primii refugiaţi polonezi au ajuns în Palestina în vara anului 1942 şi printre aceştia se aflau şi copii cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani care, pe teritoriul Uniunii Sovietice, erau membrii ai unei organizaţii de cercetaşi ce aparţinea de Armata Poloneză. Aceştia au fost aduşi în Tabăra Bashit, unde au fost divizaţi în grupuri mai mici şi a început educarea acestora. În anul 1942, în luna august, au fost create 2 şcoli, iar cursurile au început pe data de 1 septembrie 1942, iar între anii 1942 şi 1947, şcolile poloneze din Palestina aveau un număr de 1632 de studenţi.
O femeie poloneză, într-o tabără întemeiată de Crucea Roşie în Teheran / Sursa: The Vintage News
Situaţia acestor refugiaţi a fost îmbunătăţită începând cu jumătatea anului 1942, când a fost semnată Înţelegerea Sikorski-Mayski, iar amnistia cetăţenilor polonezi de pe teritoriul sovietic a fost aplicată. Au fost formate Forţele Armate Poloneze, care îi includea nu doar pe soldaţii care au fost prizonieri în lagărele de concentrare sovietice, dar şi mii de civili, inclusiv un important număr de orfani ai căror părinţi şi-au pierdut viaţa în lagăre. Însă, foarte mulţi au murit în drum spre centrele unde se aflau aceste forţe, mai ales din cauza dizenteriei, care a ucis deopotrivă bărbaţi, femei şi copii.
Sursa: The Vintage News
Citeşte şi:
Sora Angélique Namaika, salvarea a sute de femei, primeşte Premiul Nansen pentru Refugiaţi (VIDEO)