În aceste momente, cercetătorii şi muncitorii de la Institutul pentru Industria Plantelor s-au ascuns în buncărul aceste instituţii. Au încercat să salveze viitorul umanităţii, sacrificându-se. Au trebuit să protejeze cea mai mare colecţie de seminţe din lume, atât împotriva cetăţenilor sovietici înfometaţi, cât şi împotriva germanilor. Din cauza faptului că asediul a durat 900 de zile, unul dintre aceşti bărbaţi curajoşi a murit de foame, dar, chiar şi în această situaţie, niciunul dintre ceilalţi bărbaţi nu s-au atins de acele seminţe.
Bărbatul care trebuia să fie responsabil pentru protejarea acestor seminţe, Nikolay Vavilov, un genetician rus, a fost lăsat să moară de foame în timpul prizonieratului, în Saratov. Vavilov a călătorit în 5 continente pentru a studia ecosistemul global al mâncării şi visa la un viitor, utopic ce-i drept, în care noile practici agricole, alături de ştiinţă, pot crea, împreună, super plante care pot creşte în orice mediu şi, astfel, foametea să nu mai apară. Vavilov dorea ca producţia fermelor să crească, pentru ca foametea din Rusia să fie eliminată şi a devenit un opozant al savantului preferat al lui Stalin, ucrainianul Trofim Lysenko. Colectivizarea înteprinsă de Stalin a redus producţia agricolă, dar Stalin îl considera pe Vavilov vinovat pentru apariţia foametei, pentru că acesta a recoltat cele mai bune exemplare ale plantelor.
În anul 1943, când germanii încă se mai aflau în Leningrad, câţiva dintre savanţii din jurul lui Vavilov au intrat din nou în buncărul său secret din Leningrad şi s-au înfometat, toate acestea doar pentru a proteja cele 370.000 de exemplare de seminţe rare.
Acum, Vavilov este considerat un exemplu pentru mulţi savanţi, iar ideile sale i-au inspirat pe foarte mulţi cercetători din acest domeniu.
Sursa: In.rbth
Citeşte şi:
Holodomor – genocidul necunoscut al ucrainienilor
Creşterea populaţiei umane va provoca o foamete generalizată