Călăul de la Treblinka. După ce ordona ”Omule, înhaţă câinele!”, puţini mai scăpau vii. Şi-a imortalizat ororile în fotografii denumite „Ani minunaţi”
Născut în Düsseldorf, în anul 1914, Franz a urmat şcoala din oraşul natal între anii 1920 – 1928, ulterior începând să lucreze ca mesager. Înainte de a îşi susţine examenele finale, a fost ucenic pentru meseria de bucătar la un restaurant, apoi la Hotelul Wittelsbacher Hof.
Acesta avea o soră, iar mama sa era catolică. Atunci când tatăl său, care era comerciant, a decedat, mama lui s-a recăsătorit cu un bărbat care se pare că i-a insuflat lui Franz idei naţionaliste, ideile care erau promovate de extrema dreaptă.
În anul 1932, s-a înscris în Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani (Partidul Nazist), iar trei ani mai târziu s-a înrolat în armata germană. După ce şi-a terminat perioada de instrucţie militară, a devenit membru al SS şi a fost trimis în lagărul de concentrare Buchenwald, având funcţia de gardian, şi a fost apoi avansat la gradul de Caporal.
După ce a fost recrutat ca membru al Cancelariei lui Hitler în anul 1939, a fost desemnat să participe la programul de eutanasiere a duşmanilor poporului. După ce a fost avansat în funcţia de sergent, pe data de 20 aprilie 1942, a plecat, alături de alţi colegi care făceau parte din acel program, către complexul de lagăre din Lublin, unde a stat până în anul 1942. A ajuns, ulterior, comandant al lagărului de la Treblinka, iar primele sale sarcini au fost cele de a superviza trupele de muncitori, de a descărca transporturile şi de a transporta evreii către camerele de gazare. Cu toate că avea o înfăţişare foarte inocentă, intenţiile sale erau extrem de sinistre. A devenit cel mai de temut comandant de la Treblinka.
A rămas cunoscut pentru faptul că făcea ronduri regulate în interiorul lagărului şi, în majoritatea timpului, făcea acest lucru călare pe un cal. Alături de el se afla Barry, câinele său, căruia Franz îi comanda să îi muşte pe prizonieri de fund sau de organele genitale. În funcţie de starea sa, acesta era trimis către orice prizonier care îi atrăgea atenţia. Atunci când câinelui îi era ordonat acest lucru, Franz striga: „Mensch, faß den Hund!” („Omule, înhaţă câinele!”). Pentru el, câinele era, de fapt, omul, iar prizonierul era câinele.
Acest câine avea o statură destul de impresionantă, iar atunci când unul dintre prizonieri era mic de înălţime, îl dobora, îl maltrata şi îl lăsa fără cunoştiinţă. Barry se comporta în acest mod doar când Franz era prezent, în absenţa acestuia fiind un animal blând care nu ar fi rănit niciodată pe nimeni.
Franz a creat versurile unui cântec care celebra lagărul de concentrare Treblinka şi genocidul în sine. Însă, cântecul original a fost scris de către Walter Hirsch, un prizonier, iar melodia a fost produsul unui ofiţer SS de la Buchenwald.
Privim înainte, bravi şi voioşi. Grupele se îndreaptă către locul unde vor munci. Doar asta contează pentru noi aici, la Treblinka. Este destinul nostru. De aceea am devenit unii şi aceeaşi cu Treblinka. Cunoaştem doar cuvintele comandantului nostru. Cunoaştem doar supunerea şi datoria. Trebuie să servim lagărului, să servim până când un zâmbet ne va apărea din nou pe faţă. Ura!
Sarcinile lui Franz mai erau şi cele de a revizui condiţia prizonierilor şi de a implementa noi pedepse pentru cei care intenţionează să evadeze. De exemplu, atunci când 7 prizonieri au încercat să fugă, i-a împuşcat pe toţi şi a anunţat că în cazul în care o evadare are succes, vor fi ucişi câte 10 prizonieri.
Având şi experienţa boxului, acesta îi ataca pe prizonieri şi îi lovea cu bestialitate. Mai mult, atunci când provoca un evreu pentru o bătălie, îi oferea o mănuşă la fel ca cea pe care o avea el, dar Franz avea ascuns în mănuşă un pistol şi atunci când evreul se apropia de el, era împuşcat.
Pe data de 2 august 1943, acesta a plecat să înoate în râul Bug alături de 4 bărbaţi membrii SS şi de 16 ucrainieni, iar acest eveniment a reprezentat subestimarea securităţii lagărului şi şansele unei revolte au crescut.
Către sfârşitul anului 1943, Franz a fost trimis în nordul Italiei, în Trieste, unde a participat la persecuţiile partizanilor şi ale evreilor până la sfârşitul războiului
Când a fost arestat, în anul 1959, au fost descoperite o serie de poze terifiante ale masacrelor pe care le iniţia, poze care erau numite „Ani minunaţi”
În anul 1965 acesta fost judecat, dar a negat cu desăvârşire acuzaţiile care i s-au adus, susţinând doar că a maltratat un evreu o singură dată. Pe data de 3 septembrie a aceluiaşi an a fost condamnat la închisoare pe viaţă, fiind găsit vinovat de uciderea a 300.000 de oameni. A fost eliberat în anul 1993 pe motivul unor afecţiuni ale sănătăţii. A murit în Wuppertal, în anul 1998.
Sursa: War History Online
Citeşte şi:
Treblinka, lagărul în care 5.000 de oameni erau omorâţi în 20 de minute – VIDEO