În istoria Americii, o importanţă deosebită au avut-o insistenţele acestor femei şi lupta lor pentru obţinerea dreptului de vot. Ideea conform căreia rolul femeilor era acela de a se dedica familiei şi activităţilor casnice a reprezentat pentru mult timp ideea centrală propagată în societate cu privire la statutul femeii.
Pentru ca această mentalitate să fie depăşită şi pentru ca rolul femeilor în societate să fie recunoscut, au apărut sloganurile precum „Locul femeilor este la Casa Albă!” Astăzi, aceste sloganuri pot fi regăsite pe tricouri sau în mediul online, dar la începutul secolului XX acestea erau distribuite cu ajutorul cărţilor poştale, cu cel al pamfletelor şi erau regăsite chiar şi în ziare.
Însă, foarte multe imagini ce apăreau în secolul XX parodiau mişcarea sufragetelor, chiar dacă ilustraţiile în sine nu transmiteau un atât de puternic mesaj. Umorul din acea perioadă era bazat pe acest stereotip al genurilor, iar umorul ce viza scena politică nu făcea excepţie.
În anul 1920, Congresul a ratificat Amendamentul 19, dar multe femei, mai ales cele de culoare, nu au primit drept de vot. Se poate observa că afişele propagandistice prezentau doar persoane albe, populaţia neagră fiind exclusă. O singură ilustraţie a înfăţişat o femeie de culoare, al cărei soţ încerca să înteprindă activităţile casnice şi să aibă grijă de copii în momentul în care aceasta se afla la o întâlnire a sufragetelor.
De asemenea, afişele ce înfăţişau acest sector al istoriei sociale au făcut istorie.
„Cea mai uşoară metodă de a obţine dreptul de vot.” Afiş publicat în 1909 de către Compania Dunston-Weiler Lithograph – Sursa: Catherine H. Palczewski Postcard Archive / University of Northern Iowa)
O temă comună era cea a bărbatului supus, fiind înfăţişat ca având grijă de copii şi înteprinzând activităţi casnice, pe când femeia avea un statut activ în societate, asemenea unui bărbat
„Dl. Hubby. Soţia sa face parte din Clubul Sufragetelor.” Ilustraţie publicată în 1913 în publicaţia The San Francisco Call – Sursa: Library of Congress
Din nou, se observă cum acesta este înfăţişat ca un bărbat casnic, care are grijă de copii
Sursa: Catherine H. Palczewski Postcard Archive / University of Northern Iowa
O temă obsedantă era şi cea a pisicilor, preferată pentru că în anul 1913 a fost abrogată Legea Şoarecelui şi a Pisicii, pentru a stopa manifestările precum greva foamei prin încarcerarea sufragetelor.
Fetiţa din partea dreaptă spune: „Sunt fetiţă. şi urmează să plătesc taxe fără să reprezint nimic în societate!” Afiş din anul 1915 realizată de către Rose Cecil O’Neill – Sursa: Library of Congress
În anul 1941, scriitorul George Orwell a realizat o analizăa acestor afişe, care s-a concretizat într-un eseu. Conform spuselor acestuia, „Aceastea aveau o condiţie umilă care era reprezentată nu doar prin natura glumelor făcute la adresa lor, ci şi prin impactul izbitor, grotesc al desenelor. De asemenea, fiecare figură, gest şi atitudine sunt, deliberat, urât înfăţişate”. Găsirea unei surse de amuzament în condiţia femeilor şi reprezentarea grotească a acestora sunt, de fapt, rădăcini adânci a unei culturi ce a marcat adânc societatea,
Sursa: The Atlantic
Citeşte şi:
Despre feminism fara prejudecati