„Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi
Născut într-o familie modestă (tatăl său era negustor de cereale în Ploieşti), Take Ionescu reuşeşte, prin propriile merite, să-şi desăvârşească studiile, obţinând titlul de doctor la Paris.
Profesează avocatura şi se înscrie în Partidul Naţional Liberal, pe listele căruia va fi ales deputat în 1884. Se remarcă prin talentul său oratoric, ceea ce îi va face pe contemporani să îl numească „Tăchiţă gură de aur”, înscriindu-se astfel în seria de mari oratori români, de la Delavrancea la Titulescu.
Nu rămâne multă vreme la liberali: nemulţumit de politica pe care o considera prea autoritară a lui Ion C. Brătianu (poziţie pe care o va păstra de-a lungul întregii sale cariere, ceea ce îi va provoca neajunsuri), Take Ionescu, formează, pentru început, un grup disident, iar, în 1891, trece la conservatori, sub guvernarea cărora este cooptat ca ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, apoi ministru al Finanţelor.
Spirit politic „neliniştit”
… în continuă căutare a unei formule politice potrivite caracterului şi principiilor sale, Take Ionescu, nemulţumit de „bătrânii partidului”, se află la originea primei mari sciziuni din istorie a Partidului Conservator, fondând, în februarie 1908, Partidul Conservator-Democrat. Totuşi, colaborarea dintre „takişti” şi conservatori („junimişti”) nu încetează, astfel că Take Ionescu şi unii dintre membrii partidului său sunt cooptaţi, în perioada 1912-1913, în al doilea cabinet condus de Titu Maiorescu, Take Ionescu primind primul său portofoliu al Internelor, postură în care promovează o lege de reorganizare a domeniului.
Cariera diplomatică
…şi-o începe Take Ionescu prin participarea sa la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care a încheiat al Doilea Război Balcanic.
La începutul Primului Război Mondial, se manifestă ca partizan al Antantei, dar şi pentru neutralitatea României. Totuşi, La Consiliul de Coroană din 14 august 1916, asemenea celor mai mulţi oameni politici, exprimă opinia după care România urma să declare război Austro-Ungariei, atunci când operaţiile militare o vor permite.
„Va fi vai de omenire!”
În acelaşi timp, spirit realist şi onest, Take Ionescu îşi exprimă opinii nu tocmai optimiste, în articolul cu titlul „Cascada tronurilor” , „La Roumanie”, apărut la 24 august 1914, care merită citat pentru că previziunile sale, contrastând cu „optimismul patriotard” al celor mai mulţi politicieni ai Marilor Puteri, se vor împlini în cea mai mare măsură, mai ales în ceea ce priveşte ororile ce vor fi antrenate de acest conflict ce va deveni global: „Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi şi nu se poate să nu intre şi America. Până şi Japonia va intra. Va fi vai de omenire!”. „Şi vom vedea alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbuşindu-se; vom vedea născând atotputernicia Americii; vom vedea preponderenţa rasei anglo-saxone; vom vedea omenirea făcând un mare pas spre stânga, spre socialismul revoluţionar…Va fi o cascadă de tronuri. Europa va fi republicană…Dar zguduirea generală va fi aşa de formidabilă, că o sărăcie groaznică va stăpâni omenirea foarte mulţi ani. Dintr-o criză vom intra într-alta…”. Trebuie să recunoaştem că previziunile, „avertizările” lui Take Ionescu, se vor îndeplini ad literam.
Totuşi, clarvăzător, Take Ionescu prevede evoluţii militare şi politice care vor avantaja România: „Dar de un lucru sunt sigur: că Aliaţii vor fi definitiv victorioşi şi că voi vedea cu ochii România Mare. Şi ţine bine minte: generaţia mea şi a ta va vedea România Mare, dar nu va mai vedea zile bune!”.
Trecând peste antipatiile faţă de Ion C. Brătianu, faţă de situaţia deosebit de gravă în care se afla România, Take Ionescu acceptă să devină vicepreşedinte al guvernului condus de liderul liberal, format la 11 decembrie 1916.
Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istroice ale zilei de 13 octombrie:
1887 – A încetat din viaţă pictorul paşoptist Constantin Lecca (n. 4 aug. 1807)
1898 – S-a născut scriitorul George Mihail Zamfirescu (m. 8 octombrie 1939)
1905 – A încetat din viaţă Sir Henry Irving, actor şi director de teatru, primul om de teatru înnobilat (în 1895)
1906 – S-a născut publicistul şi criticul literar Itik Kara, autor a 14 lucrări , între care trei apărute în idiş, laureat a două premii în Israel şi al Premiului „Hurmuzachi” al Academiei Române (pe 1991)
1914 – Garrett Morgan inventează şi patentează masca de gaze.
1926 – S-a născut Ray Brown, cel mai important basist de jazz. În anii ’60, Brown a făcut senzaţie cu un instrument hibrid, o combinaţie între violoncel şi contrabas. Brown este unul dintre fondatorii stilului be-bop. A fost căsătorit cu Ella Fitzgerald („Some of My best friends are… guitars”) (m. 2 iulie 2002)
1944 – S-a născut poetul Vasile Petre Fati (m. 20 noiembrie 1966)
1944 – Al Doilea Război Mondial: Armata Roşie intră în Riga, capitala Letoniei, ca „armată eliberatoare”.
1967 – a încetat din viaţă criticul şi istoricul de film Georges Sadoul („Istoria cinematografului”, „Dicţionar de cineaşti”) (n. 4 februarie 1904)
1946 – Franţa adoptă constituţia celei de a Patra Republici (1946 – 1958)
1987 – Oscar Arias Sanchez, preşedinte al Republicii Costa Rica (1986 – 1990) primeşte Premiul Nobel pentru Pace. Este iniţiatorul negocierilor în America Centrală.
1987 – Moare Walter Brattain, fizician, laureat al Premiului Nobel în anul 1956, alături de W. Shokley şi J. Bardeen (m. 10 feb. 1902)
1988 – Naguib Mahfouz, politician şi romancier egiptean primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.
1990 – A încetat din viaţă Le Duc Tho, general şi politician vietnamez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1973)
1992 – Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele definitive ale alegerilor prezidenţiale din data de 11 octombrie 1992, potrivit cărora Ion Iliescu urma să fie, conform preferinţelor electoratului, preşedintele României în următorii 4 ani
1993 – Alianţa Civică a propus Legislativului proiectul unei Legi privind declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist, care să facă posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un cod de deontologie politică.
1995 – Joseph Rotblat, fizician englez de origine poloneză, primeşte Premiul Nobel pentru Pace
1999 – Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România’ însă a condiţionat acest demers de reglementarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi de redresarea macroeconomică.
2000 – Societatea Celera Genomics a descifrat genomul şoarecelui, o realizare ştiinţifică importantă pentru decriptarea ulterioară a genomului uman.
2001 – Guvernul Năstase a suspendat, printr-o o ordonanţă de urgenţă, pentru o perioadă de 12 luni, adopţiile internaţionale.
2002 – A încetat din viaţă Stephen Edward Ambrose, istoric şi biograf american, („D-Daz”, „Nothing Like It in the World”) (n.1936)
2003 – A încetat din viaţă Bertram Neville Brockhouse, fizician, laureat al Premiului Nobel (1994 alături de G. Shull)
2006 – Tribunalul Penal Central din Bagdad îl condamnă la pedeapsa capitală pe Mohammad Munaf, ghidul jurnaliştilor români în Irak, sechestraţi timp de 55 de zile
2006 – A murit regizorul italian Gillo Pontecorvo, autorul controversatului film „Bătălia pentru Alger”, pentru care a fost recompensat cu un Leu de Aur la Veneţia, în 1966
2008 – Actorul francez Guillaume Depardieu, fiul lui Gérard Depardieu, a murit. Printre filmele în care a jucat Guillaume Depardieu se numără „Ne touchez pas la hache” (2007), „Mizerabilii” (2001), „Contele de Monte-Cristo” (1998), „Pola X” (1999), „Toate dimineţile lumii” (1992). (n. 1970)
2009 – Moţiunea de cenzură iniţiată de PNL şi UDMR, „11 împotriva României”, a fost adoptată, astfel că, potrivit Constituţiei, Guvernul Boc se consideră demis, fiind prima dată în perioada postrevoluţionară când o astfel de moţiune trece în Parlament.
2010 – Fotbalistul Orane Simpson, selecţionat de cinci ori în naţionala statului Jamaica, a fost înjunghiat mortal într-un cartier din Kingston.