Reacţia nemţilor când au văzut prima ”maşinărie ciudată din fiare, târâtoare, care avea o centură în jurul roţilor”

Înaintea dimineţii de 15 septembrie 1916, un zgomot puternic a şocat zona rurală franceză deoarece britanicii au lansat o ofensivă majoră pentru a captura satul Courcelette. Valuri de soldaţi britanici au ieşit din tranşeele de război pentru a acompania ceva ce nicun soldat german nu mai văzuse până acum. Pentru a se ridica din întuneric şi noroi a sosit în ajutorul soldaţilor o ,,maşinărie ciudată din fiare, târâtoare, care avea o centură în jurul roţilor”.

Militarii britanci au sperat ca noua lor armă, tancul, ar putea distruge impasul al bătăliei de pe Somme. Mai devreme, în timpul războiului, colonelul armatei britanice Ernest Swinton a propus dezvoltarea unui vehicul blindat care ar putea traversa terenurile accidentale. Primul Lord al Amiralităţii, Winston Churchill, a aprobat o aşa numită ,,navă de teren”, în 1915. Schiţa proiectului a fost realizată în mare parte de doi oameni care au lucrat în secret în oraşul Lincoln din Anglia, într-o cameră de hotel care se afla în apropierea unui producător de maşini de treierat, care a fost însărcinat să construiască prototipul. 

• Noaptea „Trandafirului”. Cum au fost furaţi din morgă morţii de la Timişoara şi incineraţi la Bucureşti,…
• Apostolul Sfântul Pavel, autorul unora dintre cele mai vechi scrisori creștine

Primul prototip numit ,,Micul Willie” a fost testat în septembrie 1915, rezultatul fiind dezamăgitor. Al doilea prototip, ,,Marele Willie”, a avut un succes mult mai mare şi a fost desemnat ca fiind viabil pentru bătălie.  Swinton a format secţiunea Heavy a Arsenalului maşinilor de război în martie 1916, pentru a antrena 500 de recruţi să opereze vehiculele. Muncitorii au afirmat că învelişul vehiculului era asemănător cu rezervoarele de apă, acestea au fost expediate în secret în liniile de război în cutii etichetate ca fiind ,,tanks” (rezervor), nume care a rămas şi în prezent.

Disperarea britanicilor de a sfârşi bătălia de pe Somme a grăbit implicarea vehiculului în război. Tancurilor le lipseau suficiente teste, iar echipajul nu era suficient de pregătit. Dintre cele 49 de tancuri numite Mark I trimise în bătălie, 17 s-au defectat din cauza disfuncţiior mecanice înainte ca ofensiva din Chourcelette să înceapă.

Noul instrument de luptă care mergea cu 6 kilometri pe oră s-a dovedit prea încet pentru a ţine piept atacurilor ofensivei.

Echipajul era compus din opt oameni, inclusiv doi şoferi, aceştia se înghesuiau într-un spaţiu mic şi sufocant, fiind forţaţi să comunice doar prin gesturi din cauza sunetului puternic al motorului. De asemenea, aceştia au aflat pe pielea lor că învelişul maşinăriei de 29 de tone oferea foarte puţină protecţie. Trupele germane neştiind cum să reacţioneze când au văzut noile maşinării au fugit din calea lor, alţii au început să tragă în maşinărie cu arme şi grenade.

Doar nouă tancuri au reuşit să ajungă pe teritoriul inamic, iar trei s-au întors pe linia de război britanică. Comandantul britanic Sir Douglas Haig a comandat fabricarea a sute de tancuri.Tancul Mark I a fost remodelat de mai multe ori înainte de terminarea războiului, cu ajutorul acestuia au reuşit să câştige bătălia de la Cambrai în noiembrie 1917. Înainte de sfârşitul Primului Război Mondial, tancurile germane, printre ele fiind şi unele tancuri britanice capturate şi recondiţionate, au început să iasă pe câmpul de luptă.Tancul a dominat războaiele din secolul XX, mai ales în timpul atacurilor fulger (Blitzkrieg).

Sursa: History

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: