Ghidul cu instrucţiuni pentru uciderea japonezilor şi germanilor: ”O lovitură puternică în cap ar trebui să-i liniştească”

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, australienii au realizat un ghid cu instrucţiuni în care erau explicate metode prin care puteau ucide ,,duşmanii” germani sau japonezi.

Ghidul a fost deţinut de un tâmplar pe nume Norman Philip Francis care a intrat în armată în 1915, la vârsta de 22 de ani. Acum, nepotul acestuia l-a publicat pe internet.

Norman Francis şi-a servit ţara timp de patru ani, până a fost împuşcat în piept şi s-a retras la casa sa din Ipswich, din sud-estul Queensland.  S-a reînrolat în armată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1942. Acesta a fost plasat în Corpul de Apărare Voluntar care se ocupa de războiul de guerilla, în cazul în care Australia ar fi fost atacată în timpul Războiului din Pacific.

Între 1940-1945 aproximativ 100.000 australieni cu vârsta între 18 şi 60 de ani s-au alăturat Corpului de Apărare Voluntar

Ghidul numit ,,Notiţe Ilustrate pentru Corpul de Apărare Voluntar” explica, încă din prima pagină, modul în care ,,poţi face faţă unui inamic care se află în apropiere”

,,Dacă un suspect se ascunde, soldaţii ar trebui să avanseze şi să-l caute. Dacă inamicul este suspectat că are complici, o lovitură puternică în cap ar trebui să-l liniştească. Împuşcatul nu ar trebui utilizat până când nu este absolut necesar. Zgomotul îi va alarma pe ceilalţi, prizonierul fiind mult mai util atunci când poate fi interogat”

Corpul de Apărare Voluntar era staţionat în interiorul ţării, membrii au încetat antrenamentele în mai 1944, aceştia dispersându-se după ce Japonia s-a predat în august 1945.

Într-o altă secţiune erau explicate ,,tehnicile de urmărire”, inclusiv pericolele ascunderii în tufiş fără echipament de camuflaj, precum şi cele mai bune moduri prin care poţi evita ,,santinelele inteligente”.

,,Soldatul care va învăţa să urmărească îşi va creşte şansele eficienţei în cea mai mare măsură. Faţa omului va fi deseori mai deschisă la culoare decât ce îl înconjoară. Va fi necesar să acopere faţa cu frunze”.

Fiecare soldat voluntar, conform cărţii, ar trebui să stăpânescă ,,arta ţintirii din ascunziş”.

Calităţile cruciale de care aveau nevoie pentru a ucide de la distanţă erau ,,stare fizică bună, auz şi văz bun, abilitatea de desen, un scop, judecata de la distanţă, abilitatea de citire a unui compas şi de camuflare şi curajul”.

Grenada de mână era descrisă în ghid ca ,,arm[ pentru civili”, fiind considerată o armă importantă în Primul şi Al Doilea Război Mondial.

,,Grenadele sunt folositoare în luptele de stradă pentru distrugerea caselor, împotriva inamicilor care se ascund în peşteri sau în spatele rocilor”.

Sursa: Mail Online

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: