În trecut erau cunoscute cu denumirea de ,,lacrimile cristalizate ale cerbilor”, amplasate în aur şi împodobite cu bijuteri. Acestea erau utilizate ca un antidot împotriva tuturor otrăvurilor. Dar originile bezoarului ornat sunt mult mai macabre decât înfăţişarea sa.
Aceste pietre sunt formate din materiale nedigerabile, care s-au format în jurul fragmentelor de rocă din intestinele animalelor, transportate de activitatea digestivă prin tract.
Bezoarul era utilizat de doctorii greci şi persieni în timpul primului mileniu î.Hr, mai târziu fiind un produs popular în Europa secolului al-XVI-lea.
Legenda spune că aceste pietre sunt create de lacrimile cerbilor care sufereau de dureri intenstinale după ce mâncau şerpi. Se credea că pot contracara orice otravă, în majoritatea timpului erau purtate ca bijuterii sau erau transformate în pudră medicinală. Aceste pietre erau de obicei puse şi în băuturi, deoarece se credea că vor absorbi orice urmă de arsenic.
Pietrele bezoar pot fi regăsite în intenstinele diferitelor animale, inclusiv cerbul, antilopa, capra, porcul spinos, uneori chiar şi în intestinele oamenilor. După ce roca rămâne prinsă în tractul digestiv, ea este acoperită cu straturi de calciu şi fosfat de magneziu din interiorul intestinelui.
Procesul este similar cu cel al formării perlelor, în timp ce muschii se contractă şi relaxează, piatra este netezită.
,,În timpurile antice, bezoarul provenit de la animale era recunoscut pentru calităţile sale medicinale şi magice, fiind considerat antidotul multor otrăvuri şi boli,” conform unei lucrări publicată de Gastroenterology & Hepatology.
Scepticii au încercat să testeze aceste ipoteze si au descoperit că nu sunt un remediu bun pentru otrăvire.
Sursa: Mail Online
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: