În operele lui Leonardo da Vinci există numeroase însemnări pe care istoricii de artă nu le-au considerat importante, din varii motive. Unele dintre acestea, datate în anul 1493, au fost studiate de cercetătorul Ian Hutchings, de la Universitatea Cambridge. În cadrul cercetării pe care a demarat-o, specialistul a realizat o descoperire deosebit de importantă: textele analizate conţineau primele dovezi scrise care fac referire la existenţa legilor frecării.
Deşi era cunoscut faptul că da Vinci a realizat primul studiu sistematic asupra forţei de frecare, cercetătorii nu şi-au putut da seama cum şi când a venit cu aceste idei celebrul savant italian. Recent, Ian Hutchings a reuşit să structureze o cronologie detaliată a fenomenului analizat de omul de ştiinţă toscan, aflând că ideea principală în jurul căreia gravitează întreaga operă ştiinţifică a fost pentru prima dată pusă pe hârtie în anul 1493.
Pagina care i-a atras atenţia lui Hutchings a devenit cunoscută lumii ştiinţifice la începutul secolului XX, din cauza imaginii unei femei redate în partea superioară a documentului. Lângă schiţă era redată o frază din scrierile lui Francesco Petrarca: ,,,cosa bella mortal passa e non dura”, care, în traducere, ar însemna ,,ce este frumos trece şi nu durează”.
Schiţa lui da Vinci analizată recent (Foto:gizmag.com/V&A Museum, Londra)
Deşi, în anii 1920, specialiştii susţineau că pagina nu conţinea texte ,,relevante”, Hutchings s-a gândit că documentul merită, totuşi, reluat în considerare.
În timpul studiului său, cercetătorul britanic a descoperit sub schiţa care reda chipul de femeie note în care erau prezentate figuri geometrice sub forma unor blocuri trase de o greutate atârnată de un scripete. Oamenii de ştiinţă spun că această reprezentare le este prezentată şi astăzi elevilor pentru a le demonstra cum acţionează legile frecării.
,,El ştia că forţa de frecare care acţionează între două suprafeţe glisante este proporţională cu masa obiectelor care exercită forţă asupra suprafeţelor, iar acea forţă este idependentă de zona de contact dintre cele două suprafeţe. Acestea sunt legile frecării, despre care ştim astăzi că au fost enunţate pentru prima dată de cercetătorul francez Guillaume Amontons, la 200 de ani după Leonardo da Vinci”, susţine cercetătorul britanic.
În timp ce studia schiţa lui da Vinci, Hutchings a putut demonstra cum şi-a folosit savantul italian cunoştinţele despre forţa de frecare pentru a proiecta invenţiile care l-au făcut celebru. În acest sens, s-a constatat că Leonardo cunoştea utilitatea şi eficienţa frecării, aplicând conceptul în modul de concepere şi utilizare a roţilor, osiilor şi scripeţilor, componente esenţiale ale maşinăriilor realizate de cunoscutul om de ştiinţă toscan.
Sursa: sciencealert.com
Vă mai recomandăm şi: Mona Lisa, autoportretul lui da Vinci?
Originile lui Leonardo da Vinci sunt încă învaluite în mister