O descoperire făcută recent în Scoţia atestă modul ÎNFIORĂTOR în care erau torturate vrăjitoarele în Evul Mediu – FOTO

În 1597, în oraşul scoţian Aberdeen, a avut loc ,,Marea vânătoare de vrăjitoare”. În cadrul acesteia, au fost executate 23 de femei şi un bărbat, cu toţii find acuzaţi de vrăjitorie.

,,Am fost sceptic la început. Am descoperit un inel, care, deşi nu este atât de spectaculos, pare autentic”, a declarat Arthur Winfield, autorul proiectului din cadrul One Space Trust, din Marea Britanie. Specialistul încearcă să restaureze o capelă în Aberdeen, deoarece monumentul face parte din programul de promovare a oraşului. 

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Winfield a declarat că o parte a bisericii a fost amenajată ca temniţă pentru vrăjitoare, în timpul vânătorii organizate în Evul Mediu în Aberdeen. Cercetătorul a adăugat că locaţia nu era încălzită în iarna lui 1597, când persoanele acuzate de vrăjitorie şi-au aşteptat judecata şi execuţia. ,,În timpul iernilor din zilele noastre, temperatura scade până la trei grade Celsius. În capela St. Mary probabil era mult mai frig, mai ales în turlă”, a adăugat el.

Vânătoarea de vrăjitoare din Scoţia secolului al XVI lea nu a fost realizată de gloate înarmate cu furci, ci de către nobilime, la comanda regelui. Urmele execuţiilor din 1597 se regăsesc şi astăzi, în plăţile către un fierar local care a realizat inelul descoperit de Winfield şi cătuşele utilizate pentru întemniţarea presupuselor vrăjitoare de la biserica St. Nicholas.

în arhivele oraşului s-au descoperit evidenţe legate de costul frânghiei şi al lemnului, dar şi al gudronului utilizat pentru arderea condamnaţilor pe rug, în faţa castelului din Aberdeen. Pentru a le oferi puţină milă, locuitorii oraşului dispuneau ca ,,vrăjitorii” să fie mai întâi strangulaţi, iar mai apoi cadavrele lor să fie arse pe rug.

Marea vânătoare de vrăjitoare

Chris Croly, istoric la Universitatea din Aberdeen, a explicat că Marea vânătoare de vrăjitoare din 1597 a făcut parte dintr-o fază a unui val de persecuţii stârnite de legea promulgată de regele James al VI-lea. 

,,Deseori, se spune că în Aberdeen au fost arse pe rug mai multe vrăjitoare decât în alte părţi ale lumii. Probabil că nu este chiar aşa, dar Aberdeen deţine cele mai credibile arhive locale care fac referiri la arderile vrăjitoarelor din Scoţia”, a declarat Chris Croly.

Croly a explicat că valul de persecuţii a început în Europa în secolul al XV-lea, ajungând în Scoţia în 1590 şi în America în secolul al XVII-lea, provocând numeroasele procese din Salem (Massachusetts), între 1692 şi 1693.

Unul dintre cele mai faimoase procese din 1597, din Aberdeen, a fost cel în care au fost implicaţi doi membrii ai aceleiaşi familii. Mama, Jane Wishart, a fost condamnată de 18 ori pentru vrăjitorie. Fiul ei, Thomas Leyis, a fost condamnat pentru că ar fi condus un sabat de vrăjitoare. Ambii au fost spânzuraţi şi arşi pe rug. În arhivele oraşului s-a descoperit că pedeapsa a costat ,,trei lire, 13 şilingi şi 4 penny”, pentru a cumpăra cantitatea necesară de grudon şi lemn pentru rugul lui Leyis.

Majoritatea cadavrelor vrăjitorilor au fost îngropate înainte de 1560, când Reforma Protestantă a interzis înmormântările în interiorul bisericii, dar practica a continuat până în secolul al XVIII-lea.

Sursa: Live Science

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: