O statuie controversată a asasinului care a declanşat Primul Război Mondial a fost dezvelită. „A fost un erou, un simbol al ideii de libertate”

Statuia de bronz înaltă de doi metri a lui Gavrilo Princip a fost dezvelită într-un parc din centrul capitalei sârbe, un eveniment la care au participat câteva sute de persoane, potrivit unui fotograf AFP.

„Princip a fost un erou, un simbol al ideii de libertate. Alţii pot să gândească ce vor…”, a declarat preşedintele sârb Tomislav Nikolici, care a participat la eveniment.

• Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu…
• Monica Vitti, regina filmului italian

Liderul bosniac sârb Milorad Dodik, a cărui entitate a oferit statuia cadou Belgradului, a fost de asemenea prezent. Statuia, sculptată de un artist local, este identică celei dezvelite într-o suburbie a părţii sârbeşti a oraşului Sarajevo anul trecut.

Princip, care avea doar 19 ani atunci când l-a asasinat pe arhiduce la Sarajevo, pe 28 iunie 1914, rămâne o figură controversată în Balcani, o regiune ale cărei cicatrici provocate de războaiele interetnice din anii ’90 nu s-au vindecat încă.

Unii îl consideră un naţionalist sârb înfocat care a dorit să-i elibereze pe slavi de ocupantul austro-ungar, iar alţii îl consideră un terorist care a declanşat o baie de sânge în întreaga lume.

El i-a împuşcat pe arhiduce şi pe soţia acestuia cu un revolver Browning, declanşând un şir de evenimente care au atras marile puteri din Europa într-un conflict fără precedent ce a retrasat harta lumii.

Marele Război a durat peste 52 de luni şi s-a soldat cu zece milioane de morţi şi 20 de milioane de răniţi şi mutilaţi pe câmpurile de luptă. Alte milioane de oameni au pierit sub ocupaţie, din cauza bolilor, foametei sau deportărilor.

Oraşul Sarajevo a marcat anul trecut 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, eveniment boicotat de sârbi şi etnicii bosniaci sârbi.

Până la Războiul din Bosnia (1992-1995), Princip era eroul oraşului Sarajevo.

Sursa: Mediafax

La doi ani după ce a murit în închisoare, în 1920, osemintele sale au fost dezgrobate, aduse şi îngropate în oraş, iar un pod îi poartă numele.