Atacul propriu-zis a fost condus de un tânăr în vârstă de numai 23 de ani.
În noaptea de 27 spre 28 februarie 1942, nouă sabotori escaladau o stâncă în încercarea de a arunca în aer o uzină de apă grea pe care naziştii o controlau în Norvegia. Hollywood-ul a transpus povestea atacului în filmul ,,The Heroes of Telemark” (1965), cu Kirk Douglas în rolul principal. În realitate, lucrurile au fost mult mai complicate, după cum demonstrează jurnalistul american Neal Bascomb în cartea sa, ,,The Winter Fortress: The Epic Mission To Sabotage Hitler’s Atomic Bomb” (2016).
Autorul explică faptul că centrala de la Vemork era situată la aproximativ 160 de kilometri de Oslo şi că era singura uzină de apă grea existentă la acea vreme în lume. Oxidul de deuteriu avea o importanţă deosebită pentru nazişti, deoarece urma să deţină un rol extrem de important în cadrul proiectului de cercetare privind fabricarea bombei atomice. Germanii aveau nevoie de el pentru a pune în funcţie reactorul nuclear ce trebuia să producă plutoniu, substanţa-cheie utilizată pentru producerea bombei atomice.
Fosta uzină de apă grea de la Vemork, astăzi ,,Muzeul Muncitorilor Norvegieni din Industrie” (Foto:nationalgeographic.com/David Gale/Alamy)
Pentru a obţine apă grea, este nevoie de foarte multă apă şi energie. Uzina de la Vemork le putea produce pe amândouă, graţie unui sistem inventat de profesorul norvegian Leif Tronstad. În anul 1940, însă, germanii au invadat Norvegia şi au preluat controul uzinei de la Vemork. Cercetătorul începe acum să colaboreze cu trupele aliate, pentru ca ţara sa să îşi poată recăpăta dreptul de a administra centrala.
Soluţia găsită a fost de a apela la tinerii antrenaţi în cadrul Companiei Linge. Aceştia erau specializaţi în sabotaj şi atacuri de gherilă desfăşurate în zone industriale şi feroviare. O mare parte a antrenamentului celor care urmau să acţioneze la Vemork s-a desfăşurat în Scoţia. Aici, recruţii făceau exerciţii fizice noaptea, în munţi, traversau râuri înot şi cu piciorul şi dormeau sub cerul liber chiar şi câteva săptămâni la rând.
Leif Tronstad (în centru, şezând), alături de şapte dintre membrii ,,Operaţiunii Gunnerside” (Foto:nationalgeographic.com/Norges Hjemmefrontmuseum)
,,Operaţiunea Gunnerside” a început în luna octombrie a anului 1941, cu pregătirea terenului pentru desfăşurarea propriu-zisă a atacului desfăşurat asupra uzinei de la Vemork. În noaptea de 27 spre 28 februarie 1942, nouă sabotori, în frunte cu Joachim Rønneberg (23 de ani), escaladează stânca înaltă de aproximativ 150 de metri pe care se afla uzina şi reuşesc să intre în interiorul acesteia fără a declanşa alarmele de securitate.
După ce ajung în subsolurile uzinei, sabotorii plasează explozibilul şi se retrag fără a atrage atenţia. După numai câteva minute, întreaga centrală de la Vemork ajunsese doar o ruină.
Joachim Rønneberg, în 2015 (Foto:nrk.no)
În momentul de faţă, singurul supravieţuitor al misiunii este chiar liderul acesteia, Joachim Rønneberg, astăzi în vârstă de 96 de ani. Veteranul i-a povestit jurnalistului Neal Bascomb că, împreună cu ceilalţi membri ai echipei sale, a trăit pentru o vreme în izolare, pentru a se proteja de pericolul nazist. Norvegianul a adăugat că, după încheierea războiului, membrii ,,Operaţiunii Gunnerside” au urmat căi separate: unii dintre ei au început să plece în expediţii, unii şi-au înecat amarul în alcool, iar despre alţii nu se mai ştie nimic.