5 Prinţese reale care nu erau ”POTRIVITE” pentru filmele Disney. ”Doar un singur bărbat care s-a culcat cu mine va rămâne în viaţă”

Personajele învinuite pentru ”falsitate”erau Mulan, Pocahontas şi chiar Lilo, dar acţiunile lor poate nu era chiar atât de ”false”. Istoria este plină de femei regale care au avut diverse preocupări şi diferite peripeţii în lumea lor atât de diferită de cea a unei prinţese Disney.

5. Isabella, lupoaica Franţei

• Lucreţiu Pătrăşcanu, comunistul care nu semăna deloc cu „parveniţii” din PCR
• Campioana Gretel Bergmann, refuzată de Hitler la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin

Sursa foto:cracked

Dacă aţi văzut Braveheart, să ştiţi că este vorba de această doamnă.

Isabella şi-a început viaţa ca o prinţesă franceză bogată, logodită la vârsta de 12 ani cu viitorul ei soţ Edward al II-lea al Angliei, care era gay. Pentru o vreme, Isabella a jucat rolul unei soţii fericite, chiar făcând o ”alianţă” cu prietenul soţului ei. Acest lucru a durat până când Edward al II-lea şi-a făcut un nou iubit.

Totul a început când Edward al II-lea, Isabella şi cei din anturajul lor au aflat despre bătălia pierdută din Scoţia. Atunci, Edward al II-lea au decis să se despartă de ea. În timp ce armata scoţiană se îndrepta în direcţia ei, Isabella a fost înconjurat de forţe ostile, iar câţiva cavaleri au întreprins mai multe măsuri ca să o scoată din blocaj.

La întoarcerea ei acasă, Isabella a aflat că Edward al II-lea i-a confiscat pământurile, i-a preluat casa, i-a pus personalul în închisoare şi a oferit custodia asupra copiilor ei duşmanilor ei politici.

Atunci, Isabella a plecat în Franţa şi s-a regrupat. Şi prin „regrupare” ne referim la întărirea flotei şi a armatei. În 1326, IsaRebella şi armata ei a atacat Anglia, Edward al II-lea şi Hugh au văzut suportul mai multor facţiuni care o susţineau pe Isabella, aşa că au fugit. Dar în câteva săptămâni au fost arestaţi şi aduşi înapoi în faţa Isabellei.

Sursa foto: Wikipedia

Tatal lui Hugh, care a fost consilierul lui Edward al II-lea şi principalul inamic politic al Isabellei, a fost capturat şi condamnat să fie tras de un cal, spânzurat şi decapitat. Hugh însuşi a fost, de asemenea, târât de un cal, spânzurat până aproape de moarte, spintecat şi apoi decapitat. Părţi ale corpului lui au fost tăiate şi trimise către oraşele din toată Anglia, iar capul lui a fost afişat pe London Bridge.

Edward al II-lea avea încă susţinători, iar râvna Isabellei pe tron ​​era destul de şubredă. Edward a fost închis imediat. Şi apoi el a „murit”, întâmplător. După moartea lui Edward al II-lea, un istoric englez, pe nume Geoffrey le Baker, a susţinut că regele a fost cu siguranţă ucis. Potrivit lui Baker, regele Edward al II-lea a fost înjunghiat cu un vătrai înfierbântat în rect.

4. Prinţesa Chiomara – un cuvânt şi capul zboară

Sursa foto:cracked

Să ne întoarcem în timp, în zilele când Roma cucerea. Romanii au dat de-un trib de unde au capturat o femeie deosebit de frumoasă, numită Chiomara, care, pe lângă toate era soţia şefului tribului. Cum se mai întâmplă, un centurion roman a violat-o pe frumoasa Chiomara.

Chiar şi în vechea lume, violul era destul de ruşinos, aşa că agresorul a încercat să-şi uşureze vina cu o înţelegere. El s-a oferit să o trimită acasă, dacă cineva i-ar fi plătit o răscumpărare în aur.

Tribul a acceptat să-i plătească aurul cerut. Violatorul Chiomarei a adus-o la destinaţie pentru a-şi obţine răscumpărarea ”meritată” de la membrii tribului ei. În timp ce avea loc numărarea aurului, soţia şefului a făcut un semn din cap sau, conform unui istoric, a vorbit ceva în limba ei maternă şi capul centurionului a zburat de pe umeri.

Chiomara a ridicat capul însângerat al violatorului roman şi l-a ţinut în poala rochiei tot drumul spre acasă. Când s-a întâlnit cu soţul ei, femeia i-a aruncat capul la picioarele lui, spunând: „Doar un singur bărbat care s-a culcat cu mine va rămâne în viaţă”.

3. Rani Lakshmi Bai şi-a adus nou-născutul la război

Sursa foto:cracked

Rani Lakshmi Bai a fost născută în India, în 1835. Tatăl ei a lucrat pentru un prim-ministru, astfel încât şi ea a fost ridicată într-un cadru regal. Dar, spre deosebire de cele mai multe prinţese, Lakshmi Bai nu a fost mulţumită să înveţe să brodeze şi să efectueze plecăciuni frumoase de etichetă. În schimb, ea şi-a petrecut tinereţea studiind arta duelului, arcul şi modul în care se folosesc armele.

Lakshmi Bai a fost căsătorită la vârsta de 12 ani cu un Făt-Frumos şi au adoptat un fiu. La scurt timp după asta, soţul ei a murit. La acel moment, Lordul Jackass a considerat moartea soţului o justificare pentru confiscarea pământurilor lor. Potrivit guvernului britanic (care ocupa India, la acea vreme), prinţesa şi fiul ei nu aveau sânge regal, deci tronul era gol.

În timp ce era în doliu pentru soţul ei, Rani Lakshmi Bai a devenit o luptătoare pentru libertate. Primul ei pas a fost să adune o armată, care permitea şi femeilor să devină soldaţi. A urmat lupta cu britanicii. Porivit relatărilor, Rani a luptat cu fiul ei adoptiv legat de spate.

Bai Lakshmi Rani, „cea mai periculoasă dintre toţi liderii rebeli” a fost, în cele din urmă, omorâtă în timpul bătăliei de la Gwalior.

2. Prinţesele Chelidonis şi Archidamia – spartane adevărate

Sursa foto:cracked

Potrivit lui Plutarh, a existat un spartan nobil numit Cleonymus, care, prin noroc şi, probabil, mulţi bani, s-a căsătorit cu frumoasa şi mult mai tânăra Chelidonis. De asemenea, trebuie remarcat faptul că Cleonymus a fost bastard şi toată lumea l-a urât. Aşa cum se întâmplă de multe ori, în aceste cazuri, Cleonymus a fost înşelat de Chelidonis care s-a îndrăgostit de stră-nepotul soţului ei. Cleonymus a părăsit oraşul şi a convins armată vecină să i se alăture în căutarea şi răzbunarea asupra tânărului.

Cleonymus l-a invitat la răzbunare şi pe Pyrrhus, împreună cu care au întrat în Sparta, însoţiţi de o armată de 25.000 de soldaţi, 2.000 de cai, 24 de elefanţi. Aşa că spartanii au decis ca toate femeile să părăsească oraşul

Prinţesa Archidamia însă nu a fost de aceeaşi părere, ea a intrat în Senat „cu o sabie în mână” şi le-a spus că toţi ar putea să moară, dacă femeile din Sparta nu vor ieşi pe câmpul de luptă. Prinţesa Chelidonis a decis să-şi lege un laţ în jurul gâtului ei, astfel încât soţul ei ar fi trebuit să o omoare ca să iasă din dormitor.

Datorită abilităţilor de conducerea ale prinţese Archidamia şi senzualităţii prinţesei Chelidonis, femeile spartane au avut permisiunea să ţină în mână câte o armă. Ele au fost neînfricate şi puternice în luptă.

1. Printesa Zhao Pingyang

Sursa foto:cracked

Pingyang nu a fost la început o prinţesă. Ea a fost fiica unui guvernator care trăia în China, prin anii 600, în timpul dinastiei Sui. Dinastia Sui a deţinut controlul asupra Chinei prea mult timp şi a menţinut ţara într-o stare deplorabilă, aşă că tatăl lui Pingyang a decis că era timpul să ”nască” o revoltă. Vestea proastă era că fiica şi soţul ei erau prea aproape de palat. Aşa că, ca orice tată, a avertizat familia sa înainte de a deveni duşmani ai statului. Soţul lui Pingyang a plecat să se alăture armatei rebele, iar soţia sa trebuia să fugă.

Pe drum, viitoarea prinţesă a vândut proprietatea familiei sale, iar banii i-a folosit pentru a crea o armată care să se alăture rebeliunii. Zeci de mii de oameni s-au alăturat astfel forţelor pentru a-l sprijini pe tatăl ei. Până la urmă, Pingyang a condus o armată de 70.000 de oameni cu care a realizat nenumărate victorii.

Până în momentul când tatăl ei a învins dinastia Sui şi a devenit împăratul dinastiei Tang, Pingyang abia dacă a făcut 20 de ani. Tatăl ei, fiind cu siguranţă mândru de fiica sa, i-a acordat titlul de „zhao” – un cuvânt antic chinezesc ce semnifică aproximativ „Maestrul Jedi” şi, un cadou final, titlul de „prinţesă”.

Sursa: Cracked

Vă recomandăm şi aceste articole: