Ideologia din spatele nudurilor ”ruşinoase” din Grecia Antică

Sculptorii modelau cu aceeşi dăruire întreaga anatomie a Zeilor, Eroilor sau Atleţilor, inclusiv părţile ruşinoase. Există o întreagă ideologie în spatele acestei reprezentări a nudului masculin în Grecia Antică. Specialiştii spun că un organ sexual de mici dimensiuni era ideal pentru un mascul alpha din Atena veche, relatează Quartz.com.

„Grecii antici asociau organul genital mic şi non-erect cu o filozofie a moderaţiei, care era una dintre virtuţile cheie în viziunea lor despre masculul ideal”, explică profesorul de limbi clasice Andrew Lear, care a predat la Universităţile Harvard, Columbia şi NYU.

„Exista constrastul între organul mic, în stare flască al bărbatului ideal (adică Eroul, Zeul sau Atletul etc) şi organul hipertrof, erect al Satirilor (divinitate rustică din mitologia greacă, reprezentată printr-o fiinţă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne şi picioare de ţap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. Aceste fiinţe se lăfăiau în plăceri, desfrâu şi băutură – n.r.). Astfel, organul supradimensionat era atribuit unui bărbat care se îndepărtează de versiunea ideală. Bătrânii, decrepiţii, de pildă, erau reprezentaţi, de asemenea, cu organul sexual de dimensiuni exagerate.”, adaugă profesorul Lear.

Idei similare se regăsesc în literatura Greciei Antice, spune Lear. În comedia „Norii”, de Aristofan, un organ sexual masculin mare este asociat unui „chip palid, piept îngust şi unei libidinoşenii lascive” – iată portretul unui tânăr atenian greoi, planturos, necurat la trup, după Aristofan.

Doar caraghioşii, bufonii fără minte, bărbaţii cu înfăţişare grotescă sau cei care erau dominaţi de pofte şi pulsiuni sexuale aveau un organ hipertrof în Grecia Antică.

Bloggeriţa Ellen Oredsson, care postează poveşti despre istoria artei, scrie, de asemenea, că sculpturile din Grecia străveche ilustrau echilibrul, armonia şi idealismul.

„Bărbatul ideal în viziunea Grecilor antici era raţional, intelectual şi autoritar”, scrie Ellen. „Putea bunăoară să aibă multe experienţe sexuale, dar acestea nu se datorau mărimii organului sexual. Organul mic îi permitea să rămână lucid şi în limitele unei logici mentale desăvârşite.”

Există multiple teorii legate de motivele pentru care organul masculin de dimensiuni reduse era ideal în Grecia antică, dar este dispreţuit în zilele noastre. Profesorul Lear sugerează că această schimbare de paradigmă estetică şi erotică se datorează, pesemne, succesului industriei porno la publicul larg, sau unei ideologii globale, asemănătoarea celei la care sunt supuse femeile, în ceea ce priveşte un trup estetic şi frumos.

Profesorul Lear subliniază însă că în ambele societăţi, în Grecia Antică, sau în consumerism, perspectivele despre mărimea organului masculin sunt complet nelegate de „realitate sau estetică”. În contrast cu mitul popular, nu există nicio dovadă fermă că un organ sexual masculin de dimensiuni mari e, implicit, garantul satisfacţiei sexuale. Pe de altă parte, nici un organ de dimensiuni reduse nu este un semn al moderaţie şi raţiunii.

„Grecii antici se vedeau unii pe alţii goi, în sălile de gimnastică, aşă că probabil ştiau că un tip admirabil de moderat nu are neapărat un organ sexual minuscul şi, de asemenea, că un beţivan desfrânat nu era, musai, dotat”, conchide profesorul Lear.

Societatea a trecut prin mutaţii şi metamorfoze multe şi insolite de-a lungul istoriei, din Grecia Antică până azi, însă, când vine vorba de mărimea organului masculin, nu putem decât să facem troc cu teorii una mai nefondată şi mai arbitrară decât cealaltă. În rest, „Nosce te ipsum!”, omule! Adică, în greaca veche, „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”.

Sursa: Mediafax