Mumia ei a fost găsită pe malul drept al râului Nil, cunoscut drept Deir el-Medina, un oraş apărut între 1550 î.H. şi 1080 î.H., care a adăpostit artizani şi muncitori care au construit cavouri regale în Valea Regilor.
Rwcent, bioarheologul Anne Austin, de la Universitatea Stanford, a examinat rămăşiţele din Deir el-Medina pentru Institutul Francez de Arheologie Orientală, când a descoperit urme neobişnuite pe gâtul mumiei.
Austin a crezut iniţial că semnele erau pictate. Era o practică întâlnită în Egipt la acel timp să pună amulete în jurul gâtului înainte de înmormântare. Ea a sugerat că amuletele puteau să se scufunde în piele, lucru care s-ar fi putut întâmpla în cazul acestui trunchi. Însă o investigaţie mai atentă asupra mumiei a arătat că acele ilustraţii – şi altele de pe corp – erau neobişnuite, indicând că erau permanente.
„Din momentul în care am început analizarea semnelor de pe braţe, am realizat că erau uscate şi deteriorate”, spune Austin. „Posibil să fi fost făcute înainte de mumificare.”
Împreună cu arheologul Cédric Gobeil, directorul Misiunii Arheologice Franceze din Deir el-Medina, Austin a catalogat zeci de tatuaje. „Multe dintre ele sunt asociate cu zeiţa Hathor, precum vacile cu lanţuri speciale. Altele – precum şerpi poziţionaţi pe braţe – sunt la fel asociaţi cu zeiţe din Egiptul antic,” afirmă Anne. Gâtul mumiei, spatele şi umerii erau decoraţi cu imaginile unor ochi Wadjet – ochi divini asociaţi cu protecţia. Aceste tatuaje transmit indicii importante despre semnificaţia şi natura lor.
Sursa: Live Science