Autorul manuscrisului, un Jivago mutilat, şi-a aşezat în ele destinul agresat de comunism şi l-a numit Povestea Doinei. Acolo – mascată de o alegorie – e viaţa lui, marea lui dramă din care îşi trag seva iubirea, suferinţa, trădarea şi o nouă dragoste.
Personajul principal, Stan, pleacă la război împotriva tătarilor, e rănit şi capturat, iar când scapă din infern, după ani de chinuri, îşi găseşte nevasta răpită de tătari şi nedornică să se întoarcă la viaţa de dinainte.
Stan este Pantelimon Guţu, tatăl natural al actriţei Mariana Mihuţ, prizonierul care, întors după 9 ani inumani petrecuţi în lagărele sovietice, şi-a găsit soţia şi fiica în casa securistului Nicolae Mihuţ.
Astăzi, ProSport încheie serialul Jivago mutilat cu un tribut adus românilor ale căror vieţi au fost frânte de importul bestial de ideologie din URSS. În galeria foto veţi găsi manuscrisul integral al odiseei lui Pantelimon Guţu, pe care acesta a încercat în zadar să-l publice în vremurile în care România era bântuită de frică şi de teroare. Datoria noastră este să nu uităm.
Ion Pârcălab, fostul mare jucător de la Dinamo din anii 60, îşi aminteşte despre preşedintele de club venit în ianuarie 1963 din structurile Securităţii şi dispărut după un an şi jumătate înapoi în sistemul din care provenea: „Venea de unde venea şi credea că e tot ca la armată. Dădea fel de fel de ordine, era mai dificil faţă de ceilalţi preşedinţi. Poate de asta nici n-a rezistat atât de mult la noi”. În vara lui 1964, Nicolae Mihuţ, locotenent colonelul de securitate specializat în lichidarea grupurilor de rezistenţă armate anticomuniste din munţi, era înlocuit de la conducerea clubului sportiv al Securităţii, Dinamo.
Fiica sa naturală, Margareta, are foarte puţine amintiri din perioada petrecută de ofiţerul Mihuţ în clubul Dinamo. Întâlnirile cu tatăl ei (foto) recăsătorit cu Elena Guţu, mama actriţei Mariana Mihuţ, au rămas la fel de rare ca şi în anii 50:
„Mi-a dat o dată mama brânci să mă duc la taică-miu. M-am suit în tren şi m-am dus la club, la Dinamo. L-am aşteptat până la prânz şi nu a apărut deloc. Că nu are timp, că e în şedinţă. La un moment dat, l-a pus pe un tip să mă ducă acasă. M-am dus la el acasă, stăteau la Perla, pe Ştefan cel Mare. Am sunat, iar soacra lui n-a vrut să-mi deschidă uşa. Cu chiu cu vai, după insistenţe, ne-a deschis basarabeanca bătrână”.
Citeşte continuarea în Prosport!