„Eram micuţă, aveam 4-5 ani. Eram cu el de mână, tata mă legăna înainte-înapoi, în joacă. Treceam pe lângă cofetăria unde se vindea bragă. Niciodată nu am cerut ceva, nu am plâns pe la vitrine. Numai că în clipa în care am ajuns în dreptul cofetăriei, eu am întors capul şi m-am uitat lung, lung, în vitrină. Tata m-a observat şi a râs. Ne-am întors şi am intrat să-mi dea să beau bragă. Asta e singura amintire frumoasă legată de el”.
Scena se petrecea imediat după război, la Turnu Severin, într-o zi călduroasă de vară în care umezeala ridicată din Dunăre urca spre munte.
Tatăl Margaretei, lăcătuş la atelierele CFR din oraş, se pregătea să intre, plin de zel, în rândurile aparatului comunist de represiune.
În următorii ani, ofiţerul de securitate Nicolae Mihuţ a curmat sau a schimbat pentru totdeauna vieţile a sute de români care se opuneau sistemului bestial importat din Uniunea Sovietică.
Povestea sa spusă pe scurt pare un „Doctor Jivago” mutant. Totul e, însă, real. Personajul principal îşi părăseşte soţia şi copilul, ucide, torturează şi arestează români care fugeau de comunişti în munţi.
Pentru o vreme, conduce clubul Dinamo, timp în care este vânat în străinătate de rudele celor ucişi, şi îşi încheie viaţa, în chinuri, alături de a doua sa fiică, nimeni alta decât cea mai bună actriţă de teatru pe care o are acum România. Din zeci de mărturii, ProSport a reconstituit una dintre cele mai tulburătoare poveşti postbelice, saga a două familii, Mihuţ şi Guţu. Detaliile ei nu sunt recomandate celor slabi de înger.
Citeşte în Prosport primul episod: Preşedinte la Dinamo, criminal, torţionar, tată de actriţă celebră. Povestea celor cinci tineri ucişi fără milă în Mehedinţi